Mărețele virtuți ale lui Buddha, de Ven. Dr. K. Sri Dhammananda
Buddha a fost întruchiparea tuturor virtuților mărețe. În El s-a personificat cea mai înaltă moralitate (Sila), cea mai profundă concentrare (Samadhi) și înțelepciunea pătrunzătoare (Panna) – calități neîntrecute și fără de egal în istoria umanității. Aceste magnifice și nobile calități au fost menționate în scrierile sacre ce tratează discursurile lui Buddha.
Buddhiștii din toată lumea recită și contemplează în exercițiile lor devoționale zilnice aceste nouă calități sublime conținute în formula Pali. Cu toate că Buddha poseda și alte calități nobile, în această formulă sunt prezentate doar nouă. Nu ar fi în afara subiectului tratat să menționăm că în unele din celelalte școli buddhiste, discipolii au introdus diverși Buddhași făcând aluzie la unele dintre extraordinarele calități ale lui Buddha.
Oricum, indiferent de maniera în care a fost prezentat Buddha, este o realitate că toți acei Buddhași istorici ce au apărut în lume din când în când, de-a lungul timpului, erau înzestrați cu aceleași calități și aceeași iluminare. De aceea nu ar trebui să fie nicio diferență în felul în care ne arătăm respectul față de un anumit Buddha, dacă acesta este unul adevărat. Pentru același motiv, nu ar trebui să fie nicio discuție despre care Buddha este mai puternic sau superior.
Următoarele versuri în limba Pali fac referire la nouă dintre virtuțile intrinseci ale lui Buddha, pe care discipolii buddhiști le recită când îi aduc omagiul:
„Itipi So Bhagava Araham Samma-Sambuddho Vijja-Carana-Sampanno Sugato Lokavidu Annutarro Purisa Damma-Sarathi Sattha Deva-Manussanam Buddho Bhagavathi.”
Autenticitatea acestui pasaj este de necontestat, din moment ce își are originea în multe dintre textele importante din Tipitaka – canonul buddhist, regăsindu-se și între cele patruzeci de metode de Samatha Bhavana – meditația calmului, sub denumirea de Buddhanussati – meditația asupra virtuților lui Buddha.
O scurtă traducere a pasajului din Pali ar fi următoarea:
„Așa este, într-adevăr, [Cel Binecuvântat]: Araham – perfect și vrednic de omagii, Samma-Sambuddho – omniscient, Vijja-Carana-Sampanno – înzestrat cu viziune clară și conduită ireproșabilă, Sugato – desăvârșit în fapte și vorbire, Lokavidu – înțelept și cunoscător al lumii, Annutarro Purisa Damma-Sarathi – instructor fără de pereche a celor neîmblânziți, Sattha Deva-Manussanam – învățător al oamenilor și al zeilor, Buddho – cel iluminat ce arată calea către iluminare, Bhagavathi – binecuvântat
1. Araham
Buddha este descris ca fiind un Arhat din cinci motive, și anume:
a eliminat toate impuritățile1;
a depășit inamicii legați de eradicarea impurităților2;
a distrus spițele roții existenței3;
este vrednic de ofrande și omagii;
nu ține nimic ascuns în caracterul și în învățăturile sale.4
Buddha a fost cel mai măreț personaj din istoria umanității, cu o viață perfectă, infailibil, ireproșabil și fără de pată. La poalele arborelui Bodhi a cucerit tot răul și a atins cel mai înalt stadiu al sfințeniei. Atingând Nibbana, a pus capăt tuturor suferințelor. A fost Cel onorat de întreaga lume, vrednic de omagii în toate privințele. Învățăturile Lui nu conțin niciun secret misterios, ci sunt ca o carte deschisă care îi invită pe toți să vină și să vadă.
2. Samma-Sambuddho
Buddha a fost desemnat ca Samma-Sambuddho pentru că a înțeles existența lumii din perspectiva potrivită și pentru că a descoperit Cele Patru Nobile Adevăruri prin propria Sa înțelegere. Născut prinț, El a renunțat la lume și a trudit șase ani lungi căutând iluminarea. În această perioadă i-a abordat pe toți învățătorii renumiți ai acelor timpuri și a încercat toate metodele pe care aceștia i Le-au predat. Atingând realizări egale cu cele ale învățătorilor săi, tot nu și-a atins acel scop atât de greu de atins, al Iluminării. În cele din urmă, bazându-și căutările pe propria-i rațiune, croind o cale de mijloc și astfel îndepărtându-se de calea tradițională a credințelor și practicilor religioase legendare, a găsit soluția la problema universală a insatisfacției, a conflictului și a dezamăgirii (Dukkha). El a descoperit legea cauzei și efectului pe care a evaluat-o ca fiind realitatea lumii și astfel a devenit Supremul Iluminat.
3. Vijja-Carana-Sampanno
Termenul „Vijja-Carana-Sampanno” înseamnă că Buddha a fost înzestrat cu viziune clară, perfectă și un comportament impecabil. Aceasta presupune două aspecte semnificative, așa cum sunt ele indicate în tripla înțelegere5 și în octupla înțelepciune6. Tripla înțelegere cuprinde următoarele:
În primul rând, Buddha era capabil să își amintească viețile anterioare și să urmărească firul existenței sale precum și a altora.
În al doilea rând, pe lângă faptul că își amintea viețile trecute, avea capacitatea unică de a cunoaște viitorul și de a vizualiza întregul univers într-un singur moment.
În al treilea rând, el avea cunoașterea penetrantă, profundă, a arhaților.
Octupla înțelepciune spune că Buddha avea darul unic al cunoașterii intuitive, puterea de a înfăptui lucruri supranaturale, urechea divină, puterea de a citi gândurile altora, diverse alte puteri psihice, abilitatea de a-și aduce aminte viețile anterioare, ochiul divin și rafinata cunoaștere ce aparține unei vieți dedicate sfintei serenități.
În ceea ce privește cuvântul „Carana” sau comportament ireproșabil, acest aspect este divizat în cincisprezece categorii diferite sau tipuri de virtuți ce sunt pe deplin impregnate într-un Buddha. Aceste virtuți suplimentare sunt clasificate ca: înfrânare în vorbă și faptă, înfrânare în absorbția efectelor simțurilor, moderație în consumul de alimente, evitarea dormitului excesiv, menținerea unei viziuni religioase clare precum cristalul, dobândirea sentimentului de rușine legat de comiterea faptelor rele, dobândirea fricii legată de comiterea faptelor rele, setea de cunoaștere, energia, atenția și înțelegerea celor patru cursuri aparținând sferei materiale7.
Panna și Karuna sunt înțelese ca înțelepciune și compasiune, ambele fiind calități de bază gemene, Karuna fiind cea care l-a pus în slujba omenirii. El a realizat prin propria înțelepciune ce este bun și ce nu este bun pentru toate ființele, iar prin compasiunea sa și-a condus discipolii la adăpost de rău și suferință. Marile virtuți ale lui Buddha au făcut posibil ca el să reverse asupra fraților săi cea mai înaltă învățătură, producătoare de calități veritabile în toate ființele.
4. Sugato
Buddha era de asemenea desemnat cu acest epitet ce înseamnă că metoda Sa este bună, destinația este excelentă, iar cuvintele și mijloacele folosite pentru a arăta această cale sunt inofensive și fără de cusur. Calea lui Buddha pentru atingerea beatitudinii este corectă și pură, fără meandre, directă și sigură.
Cuvintele Lui sunt sublime și infailibile. Mulți istorici cunoscuți și oameni de știință de renume au afirmat că singura învățătură religioasă ce a rămas necontestată de știință și de liber-cugetători este învățătura lui Buddha.
Termenul Lokavidu este folosit cu referire la Buddha, ca fiind acela ce are o cunoaștere extrem de rafinată a lumii. Maestrul a experimentat, a trăit și penetrat în toate aspectele viața lumească, viața fizică și cea spirituală. El a fost primul care a observat că există mii de alte sisteme de lumi în univers. A fost primul care a afirmat că lumea nu este altceva decât concepte. Conform cuvintelor Lui, este inutil să speculăm cu privire la originea și sfârșitul lumii sau al universului. În înțelegerea Sa originea lumii, încetarea și calea către încetarea ei pot fi găsite în acest corp de-un stânjen, în ființa umană cu percepția și conștiința ei.
6. Anuttaro Purisa-Damma-Sarathi
Anuttaro înseamnă fără de pereche, neîntrecut. Purisa-damma se referă la cei către care darul Dhammei urmează să fie făcut, iar Sarathi înseamnă lider. Acești trei termeni împreună desemnează un lider incomparabil, capabil să îi aducă pe cei nestăpâniți pe calea dreptății. Printre cei ce au fost convinși să urmeze calea Dhammei și să renunțe la rău au fost ucigași notorii ca Angulimala, Alavaka și Nalagiri, sute de hoți, canibali și recalcitranți precum Saccake. Toți aceștia au fost aduși în turma Dhammei și chiar unii au atins sfințenia în aceeași viață. Chiar și Devadatta8, inamicul lui Buddha a fost reabilitat prin marea compasiune a acestuia.
7. Sattha Deva-Manussanam
Traducerea acestui termen este aceea că Buddha a fost un învățător al ființelor deva și al oamenilor. Trebuie avut în vedere faptul că ființele deva în acest context sunt privite ca ființe care, prin puterea karmei lor bune, au evoluat dincolo de stadiul uman, ce nu este privit ca cel mai de sus stadiu al evoluției biologice. În context buddhist, ființele deva nu au nimic de a face cu miturile religioase antice tradiționale. Buddha a fost un învățător remarcabil, flexibil și capabil de a crea diverse tehnici, potrivite calibrelor și mentalităților diferite ale ființelor deva și ale oamenilor. El a instruit pe toată lumea să trăiască un mod de viață corect. Într-adevăr, a fost un învățător universal.
8. Buddho
Acest epitet, Buddho, pare a fi o repetiție a celui de-al doilea din această categorie, însă are propriile lui particularități. Buddho înseamnă că Maestrul, fiind omniscient, poseda puteri extraordinare prin care era capabil să îi convingă pe ceilalți de marea Sa descoperire, prin excelenta Sa artă de a preda altora Dhamma. Tehnicile lui erau neegalate de niciun alt învățător. Termenul Buddho are și un înțeles secundar, acela de „Trezit”, în contrast cu starea firească a omului de rând, care se află într-o perpetuă stare de amorțire. Buddha a fost primul ce S-a trezit, scuturându-se din amorțire. Ulterior, El i-a convins și pe alții să stea treji și să evite starea letargică a somnului sau amorțirii samsarice.
9. Bhagava
Dintre toți termenii folosiți pentru a îl descrie pe Buddha, cuvintele „Buddho” și „Bhagava”, folosite separat sau împreună ca „Buddho Bhagava” – însemnând „Cel Binecuvântat” sunt cele mai populare și mai des folosite.
Meritând venerație și evlavie, numele Său este binecuvântat. Cuvântul „Bhagava” avea mai multe înțelesuri. Așa cum sugerează unii comentatori, Buddha era denumit „Bhagava” sau „Cel Binecuvântat” întrucât era cel mai fericit și mai norocos dintre oameni, pentru faptul de a fi reușit să biruie toate relele, pentru că a expus cea mai înaltă Dhamma și pentru că era înzestrat cu puteri și capacități intelectuale supraomenești.
Aceste nouă mărețe calități ale lui Buddha pot servi ca un subiect de meditație dacă variatele interpretări ale fiecărui termen sunt cercetate cu atenție, iar sensul lor, scopul și esența sunt cuprinse și absorbite. Simpla rostire a pasajului, fără o prealabilă înțelegere completă nu poate fi considerată a avea vreo eficacitate nici măcar ca gest devoțional. Cea mai bună metodă ar fi aceea de a îl recita în mod repetat înțelegând în același timp pe deplin semnificația afirmațiilor. Făcând asta, de asemenea, practicantul trebuie să se concentreze asupra calităților enumerate percepându-le ca virtuți reale ce ar trebui să fie cultivate de către toți discipolii lui Buddha.
Originalul poate fi citit la această adresă:
http://www.what-buddha-taught.net/Books6/Dhammananda_Great_Virtues_of_the_Buddha.pdf
1. Pentru că este la adăpost (araka) de impurități, pentru că a șters orice urmă a lor cu ajutorul Nobilei Căi. Fiind în acest fel la adăpost, El este perfect (arahanta) – Visuddhimagga VII.5 (n.t.)
2. Și acești inamici (ari), aceste impurități, sunt distruse (hata) de Nobila Cale. Pentru că acești inamici sunt astfel distruși, și din acest motiv El este de perfect (arahanta) – Visuddhimagga VII.6 (n.t.)
3. Acum, această roată a ciclului de renașteri, cu butucul ei făcut din ignoranță, cu spițele din formațiuni merituoase sau nu, cu obada din bătrânețe și moarte și care străpunsă fiind de către osia făcută din cauza ce stă la baza tuturor plăgilor, este legată de căruța triplei deveniri și se învârte prin timp fără să fi avut vreun început. Toate spițele (ara) roții au fost distruse (hata) de către El pe locul în care a atins Iluminarea, stând ferm cu picioarele de energie pe fundamentul virtuții, mânuind cu mâna încrederii securea ce distruge kamma. Pentru că spițele roții au fost astfel distruse, El este perfect (arahanta) – Visuddhimagga VII.7 (n.t.)
4. Și nu este ca acei neghiobi ai lumii care își laudă inteligența dar cu toate astea săvârșesc rele, dar în secret, de frică să nu capete o reputație proastă. Pentru absența răului săvârșit pe ascuns (rahabhava) el este perfect –Visuddhimagga VII.7 (n.t.).
5. Majjhima Nikaya, sutta nr. 4 – Bhayabherava Sutta 27 – 33 (n.t.)
6. Digha Nikaya, sutta nr. 3 – Ambattha Sutta 2.2 (n.t.)
7. În textul original (în limba engleză), Ven. Dr. K. Sri Dhammananda a folosit „four trends pertaining to the material sphere”, pasaj ce poate părea destul de ambiguu, însă articolul său pare să fie fundamentat pe lucrarea clasicului comentator Buddhaghosa, Visuddhimagga, unde la sfârșitul enumerării celor 15 lucruri ce alcătuiesc comportamentul virtuos Carana, se găsesc primele 4 jhana, astfel că putem concluziona fără șovăială că și autorul se referea la cele patru absorbții meditative materiale. (n.t.)
8. În textul original (în limba engleză), Ven. Dr. K. Sri Dhammananda a folosit „four trends pertaining to the material sphere”, pasaj ce poate părea destul de ambiguu, însă articolul său pare să fie fundamentat pe lucrarea clasicului comentator Buddhaghosa, Visuddhimagga, unde la sfârșitul enumerării celor 15 lucruri ce alcătuiesc comportamentul virtuos Carana, se găsesc primele 4 jhana, astfel că putem concluziona fără șovăială că și autorul se referea la cele patru absorbții meditative materiale. (n.t.)