Samaññaphala Sutta – Fructele vieții contemplative
Digha Nikaya 2
O traducere
Am auzit că odată Cel Binecuvântat stătea la Rajagaha în crângul de mango al lui Jivaka Komarabhacca, împreună cu o comunitate mare de călugări – 1,250 de călugări în total. În vremea aceea – fiind ziua examinării (Uposatha), noaptea cu lună plină din sezonul nuferilor, a patra lună din anotimpul ploios – Regele Ajatasattu din Magadha, fiul reginei Videha, stătea pe acoperișul terasei palatului său înconjurat de miniștri. Atunci, simțindu-se inspirat a exclamat: „Ce minunată este această noapte luminată de lună! Ce preot sau contemplativ ar trebui sa vizităm în această noapte, care să fie în măsură să aducă lumină și pace în mințile noastre?”
Acestea fiind spuse, unul dintre miniștri i-a spus regelui: „Maiestate, ar fi Purana Kassapa, liderul unei comunități, al unui grup, învățătorul unui grup, onorat și faimos, stimat și considerat sfânt de popor. El este bătrân, experimentat, a trăit mulți ani și este în ultima parte a vieții. Maiestatea sa ar trebui să îl viziteze pe el. Poate dacă îl veți vizita, el va aduce lumină și pace în mintea dumneavoastră.”
Acestea fiind spuse, regele a rămas tăcut.
Atunci un alt ministru i-a spus regelui: „Maiestate, ar fi Makkhali Gosala… Maiestate, ar fi Ajita Kesakambalin… Maiestate, ar fi Pakudha Kaccayana… Maiestate, ar fi Sañjaya Belatthaputta… Maiestate, ar fi Nigantha Nataputta, liderul unei comunități, al unui grup, învățătorul unui grup, onorat și faimos, stimat și considerat sfânt de popor. El este bătrân, experimentat, a trăit mulți ani și este în ultima parte a vieții. Maiestatea sa ar trebui sa îl viziteze pe el. Poate dacă îl veți vizita, el va aduce lumină și pace în mintea dumneavoastră.”
Acestea fiind spuse, regele a rămas tăcut. În tot acest timp, Jivaka Komarabhacca stătuse tăcut, nu departe de rege, astfel că regele l-a întrebat: „Prietene Jivaka, de ce ești tăcut?”
„Maiestate, ar fi Cel Binecuvântat, vrednic și corect deșteptat prin sine însuși, ce stă în crângul meu de mango împreună cu o comunitate de călugări – 1,250 de călugări în total. Referitor la Cel Binecuvântat, această admirabilă veste s-a răspândit: «Într-adevăr, Cel Binecuvântat este corect deșteptat prin sine însuși, desăvârșit în limpedea-i înțelegere, ajuns departe, expert cu privire la cosmos, neîntrecut instructor al oamenilor ce pot fi îmblânziți, învățător al ființelor umane și divine, trezit, binecuvântat». Maiestatea sa ar trebui să îl viziteze pe el. Poate dacă îl veți vizita, el va aduce lumină și pace în mintea dumneavoastră.”
„În acest caz, prietene Jivaka, pregătește elefanții de drum.”
Răspunzându-i „Cum doriți maiestate”, apoi pregătind cinci sute de femele elefant precum și elefantul personal al regelui, Jivaka l-a anunțat pe rege: „Maiestate, elefanții sunt pregătiți de drum. Faceți ceea ce credeți că se cuvine a fi făcut acum.”
Atunci regele, urcându-și cinci sute dintre femeile sale pe cele cinci sute de femele elefant – câte una pe fiecare – și urcând el însăși pe elefantul său personal, a pornit din capitală cu întregul alai regal, cu slujitori ducând torțe, îndreptându-se spre crângul de mango al lui Jivaka Komarabhacca. Însă când regele a ajuns nu departe de crângul de mango, a fost cuprins de frică, a început să tremure, părul i s-a ridicat în cap. Înfricoșat, agitat, cu părul ridicat în cap, i-a spus lui Jivaka Komarabhacca: „Prietene, tu nu mă amăgești? Nu mă trădezi, nu? Nu mă predai inamicilor, nu? Cum poate fi aici o comunitate atât de mare de călugări – 1250 în total – fără să se audă un strănutat, un tușit, sau o voce?”
„Nu vă fie frică, mărite rege. Nu vă fie frică. Nu vă amăgesc, nu vă trădez și nu vă predau inamicilor. Mergeți înainte, mărite rege, mergeți înainte! Acelea sunt felinarele ce ard în pavilion.”
Regele, mergând călare pe elefant atât cât împrejurimile i-au permis, a descălecat și s-a apropiat de ușa pavilionului pe jos. Acolo l-a întrebat pe Jivaka: „Aici, prietene Jivaka, este Cel Binecuvântat?”
„Acela este Cel Binecuvântat, mărite rege, cel rezemat de stâlpul din mijloc, cu fața spre est, înconjurat de comunitatea de călugări”.
Apoi regele s-a apropiat de Cel Binecuvântat și ajuns lângă el s-a așezat alături. Și de acolo – cuprinzând cu privirea comunitatea de călugări ce stătea în liniște absolută, calmă precum un lac – simțindu-se inspirat a exclamat: „Fie ca fiul meu, Prințul Udayibhadda să se bucure de aceeași liniște ca și această comunitate de călugări!”
[Cel Binecuvântat a spus:] „Ați venit, mărite rege, împreună cu cei dragi?” – „Venerabile Domn, fiul meu – Prințul Udayibhadda, îmi este foarte drag. Fie ca el să se bucure de aceeași liniște ca și această comunitate de călugări!”
Apoi, înclinându-se în fața Celui Binecuvântat și salutând comunitatea de călugări cu palmele împreunate în dreptul inimii, s-a așezat alături. Și stând acolo i-a spus Celui Binecuvântat: „Aș dori să îl întreb pe Cel Binecuvântat despre o anumită chestiune, dacă el îmi va îngădui.”
„Întrebați, mărite rege, orice doriți.”
Întrebarea Regelui
„Venerabile Domn, există acești meșteșugari de rând: dresori de elefanți, dresori de cai, vizitii, arcași, stegari, mareșali, ofițeri de intendență, ofițeri de rang înalt, comandați, eroi militari, luptători în armură, luptători în armură ușoară, sclavi domestici, cofetari, bărbieri, slujitori pentru baie, bucătari, împletitori de ghirlande, spălătorese, țesători, împletitori de coșuri, olari, matematicieni, contabili și tot felul de alți meșteșugari similari. Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum și care le oferă plăcere lor înșiși, părinților lor, nevestelor și copiilor, prietenilor și colegilor lor. Ei înfățișează excelente ofrande preoților și contemplativilor, ce conduc înspre paradis, aduc fericire și determină renașteri în lumi superioare. Este posibil, Venerabile Domn, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?”
„Vă aduceți aminte, mărite rege, să fi pus această întrebare și altor preoți sau contemplativi?”
„Da, am întrebat”
„Dacă nu este supărător pentru domnia voastră, ce au răspuns ei?”
„Nu, nu este supărător pentru mine, oriunde Cel Binecuvântat – sau cineva ca acesta – s-ar afla.
„Atunci spuneți, mărite rege”
Non-acțiunea
„Odată, Venerabile Domn, m-am apropiat de Purana Kassapa și ajuns lângă el am schimbat saluturi curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Kassapa, există acești meșteșugari de rând […] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum […] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?».”
„Acestea fiind spuse, Purana Kassapa mi-a răspuns: «Mărite rege, în a acționa, ori în a-i îi face pe alții să acționeze, în a mutila sau a-i face pe alții să mutileze, în a tortura sau a-i face pe alții să tortureze, în a pricinui amărăciune și a-i face pe alții să provoace amărăciune, în a chinui sau a-i face pe alții să chinuie, în a intimida sau a face pe alții să intimideze, în a lua vieți, a lua ceea ce nu este dăruit, a sparge case, a jefui bogății, a comite spargeri, a tâlhări la drumul mare, a comite adulter, a minți – nu e niciun rău. Dacă folosind un disc cu marginile ascuțite ca briciul, cineva ar preface toate ființele vii de pe pământ într-o grămadă de carne, într-un morman de carne, nu ar cauza niciun rău, nu ar comite niciun rău. Chiar dacă cineva ar merge pe malul drept al Gangelui, ucigând și făcându-i pe alții să ucidă, mutilând și făcându-i pe alții să mutileze, torturând și făcându-i pe alții să tortureze, nu ar cauza niciun rău, nu ar comite niciun rău. Chiar dacă cineva ar merge pe malul stâng al Gangelui dăruind și făcându-i pe alții să dăruiască, aducând ofrande și făcându-i pe alții să aducă ofrande, nu ar cauza niciun merit, nu ar face niciun merit. Generozitatea, auto-controlul, cumpătarea, vorbirea sinceră, nu cauzează niciun merit, nu aduce niciun merit».”
„Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Purana Kassapa a răspuns cu non-acțiunea. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango: În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Purana Kassapa a răspuns cu non-acțiunea. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?». Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Purana Kassapa, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Purificarea prin peregrinare
„Altă dată, m-am apropiat de Makkhali Gosala și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Gosala, există acești meșteșugari de rând […] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum […] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?».”
„Acestea fiind spuse, Makkhali Gosala mi-a răspuns «Mărite rege, nu există nicio cauză, nicio condiție necesară pentru pângărirea ființelor. Ființele sunt pângărite fără o cauză, fără o condiție necesară. Nu există nicio cauză, nicio condiție necesară pentru purificarea ființelor. Ființele sunt purificate fără o cauză, fără o condiție necesară. Nu există nimic cauzat de sine, nimic cauzat de un altul, nimic cauzat de om. Nu există putere, nici efort, nici energie umană, nici strădanie umană. Toate ființele vii, toată viața, toate ființele, toate sufletele sunt neputincioase, lipsite de putere, lipsite de efort. Sunt în voia destinului, a serendipității și a naturii, sensibile la plăcere și durere în cele șase mari categorii ale nașterii».”
„«Există 1,406,600 de modalități principiale de originare. Există 500 de feluri de kamma, cinci feluri, trei feluri; o kamma întreagă și o jumătate de kamma. Există 62 de căi, 62 de sub-eoni, șase mari categorii ale nașterii, opt categorii de oameni, 4,900 moduri de viață, 4,900 de feluri de rătăcitori, 4900 de adăposturi pentru Naga, 2,000 de aptitudini, 3,000 de iaduri, 36 de tărâmuri ale prafului, șapte sfere ale ființelor perceptive, șapte sfere ale ființelor non-perceptive, șapte feluri de plante articulate, șapte feluri de deva, șapte feluri de ființe umane, șapte feluri de demoni, șapte mari lacuri, șapte noduri principale, șapte noduri secundare, 700 de abisuri principale, 700 de abisuri secundare, 700 de vise principale, 700 de visuri secundare, 84,000 de aeoni mari. Transmigrând și peregrinând prin acestea, cei înțelepți și cei nesăbuiți asemenea vor pune capăt suferinței».”
„«Chiar dacă cineva s-ar gândi: „Prin această moralitate, prin această practică, prin această austeritate ori prin această viață sfântă voi face să se împlinească kamma ce nu s-a împlinit încă și voi elimina kamma ce s-a împlinit când aceasta mă va atinge” – aceasta ar fi imposibil. Plăcerea și durerea sunt împărțite, peregrinării îi sunt fixate limitele. Nu există scurtare, alungire, accelerare sau încetinire. La fel cum un ghem de ață, fiind aruncat, se sfârșește doar prin desfășurare, în același mod, transmigrând și peregrinând, cei înțelepți și cei nesăbuiți asemenea vor pune capăt suferinței».”
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Makkhali Gosala a răspuns cu purificarea prin peregrinare. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Makkhali Gosala a răspuns cu purificarea prin peregrinare. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Makkhali Gosala, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Anihilarea
Cu altă ocazie m-am apropiat de Ajita Kesakambalin și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Ajita, există acești meșteșugari de rând […] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum […] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
„Acestea fiind spuse, Ajita Kesakambalin mi-a răspuns «Mărite rege, nu există nimic dat, nimic oferit, nimic sacrificat. Nu există fructe sau rezultate ale acțiunilor bune sau rele. Nu există lumea această, nici cealaltă lume, nici mamă, nici tată, nici ființe renăscute spontan; nici preoți și contemplativi care, călătorind cum se cuvine și practicând corect, proclamă această lume și cealaltă după ce le-au cunoscut direct și le-au realizat ei înșiși. O persoană este un amestec din patru elemente primare. Când moare, pământul (din corp) se întoarce și se unește cu substanța pământ (externă). Focul se întoarce și se unește cu substanța foc externă. Lichidul se întoarce și se unește cu substanța lichidă externă. Vântul se întoarce și se unește cu substanța vânt externă. Simțurile se împrăștie în spațiu. Patru bărbați, cu catafalcul cinci, duc cadavrul. Elogiile care i se aduc nu răsună mai departe decât marginile cimitirului. Oasele devin pământii. Ofrandele ajung cenușă. Generozitatea este predată de către idioți. Cuvintele celui care vorbește de viață după moarte sunt false, vorbărie goală. Odată cu prăbușirea corpului, cei înțelepți și cei nesăbuiți, asemenea vor fi anihilați, distruși. Nu există viață după moarte.»”
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Ajita Kesakambalin a răspuns cu anihilarea. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Ajita Kesakambalin a răspuns cu anihilarea. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Ajita Kesakambalin, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Ne-relaționarea
Cu altă ocazie m-am apropiat de Pakudha Kaccayana și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Kaccayana, există acești meșteșugari de rând […] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum […] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
„Acestea fiind spuse, Pakudha Kaccayana mi-a răspuns: «Mărite rege, există aceste șapte substanțe – nefăcute, ireductibile, necreate, fără un creator, aride, stabile precum un vârf de munte, stând ferme precum un pilastru – ce nu se transformă, nu se schimbă, nu interferează una cu alta, sunt incapabile să își cauzeze una alteia plăcere, durere sau și plăcere și durere. Care sunt acestea șapte? Substanța-pământ, substanța-lichid, substanța-foc, substanța-vânt, plăcerea, durerea și spiritul drept – a șaptea. Acestea sunt cele șapte substanțe – nefăcute, ireductibile, necreate, fără un creator, aride, stabile precum un vârf de munte, stând ferme precum un pilastru – ce nu se transformă, nu se schimbă, nu interferează una cu alta, sunt incapabile să își cauzeze una alteia plăcere, durere sau și plăcere și durere.»”
„«Și între ele nu există niciun ucigaș, nici nu este cineva care să ucidă, nu este cineva care să audă sau să cauzeze auzul, să cunoască sau să cauzeze cunoașterea. Când cineva taie capul cuiva, nu este nimeni care să ia viața altcuiva. Pur și simplu sabia trece printre cele șapte substanțe.»”
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Pakudha Kaccayana a răspuns cu ne-relaționarea. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Pakudha Kaccayana a răspuns cu ne-relaționarea. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Pakudha Kaccayana, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Cvadrupla restricție
Cu altă ocazie m-am apropiat de Nigantha Nataputta și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Aggivessana, există acești meșteșugari de rând […] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum […] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
„Acestea fiind spuse, Nigantha Nataputta mi-a răspuns: «Mărite rege, există situația când Nigantha – cel fără de noduri – este stăpânit cu cvadrupla restricție. Și cum este Nigantha stăpânit cu cvadrupla restricție? Există situația când Nigantha este obstrucționat de toate apele, unit cu toate apele, spălat de toate apele, inundat de toate apele. Așa este Nigantha – cel fără de noduri – stăpânit cu cvadrupla restricție. Când Nigantha – cel fără de noduri – este stăpânit cu o așa cvadruplă restricție, se spune că el este dintre Cei fără de Noduri (Nigantha), un fiu al lui Nata (Nataputta), auto-desăvârșit, stăpân pe sine, stabilit în sine.
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Nigantha Nataputta a răspuns cu cvadrupla restricție. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Nigantha Nataputta a răspuns cu cvadrupla restricție. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Nigantha Nataputta, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Eschivarea
„Cu altă ocazie m-am apropiat de Sañjaya Belatthaputta și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Sañjaya, există acești meșteșugari de rând […] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum […] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
Acestea fiind spuse, Sañjaya Belatthaputta mi-a răspuns: «Dacă mă întrebi pe mine dacă există altă lume (după moarte) și dacă eu aș gândi că există altă lume după moarte ți-aș spune? Nu cred. Eu nu gândesc în felul acesta. Eu nu gândesc altfel. Eu nu „nu-gândesc”. Eu nici „nu nu-gândesc”. Dacă m-ai întreba dacă nu există altă lume… dacă există și nu există… dacă nici există nici nu există… dacă există ființe care transmigrează… dacă nu există… dacă există și nu există… dacă nici există nici nu există… dacă Tathagata există după moarte… nu există… ambele… nici există, nici nu există, ți-aș spune? Eu nu gândesc altfel. Eu nu „nu-gândesc”. Eu nici „nu nu-gândesc”.
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Nigantha Nataputta a răspuns printr-o eschivare. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Sañjaya Belatthaputta a răspuns printr-o eschivare. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Acesta – dintre toți preoții și contemplativii – este cel mai prost și confuz. Cum poate el, atunci când este întrebat despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, să răspundă printr-o eschivare?» Cu toate acestea următorul gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Sañjaya Belatthaputta, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Primul fruct vizibil al vieții contemplative
„Așa că, Venerabile Domn, vă întreb același lucru: Există acești meșteșugari de rând: dresori de elefanți, dresori de cai, vizitii, arcași, stegari, mareșali, ofițeri de intendență, ofițeri de rang înalt, comandați, eroi militari, luptători în armură, luptători în armură ușoară, sclavi domestici, cofetari, bărbieri, slujitori pentru baie, bucătari, împletitori de ghirlande, spălătorese, țesători, împletitori de coșuri, olari, matematicieni, contabili și tot felul de alți meșteșugari similari. Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum și care le oferă plăcere lor înșiși, părinților lor, nevestelor și copiilor, prietenilor și colegilor lor. Ei înfățișează excelente ofrande preoților și contemplativilor, ce conduc înspre paradis, aduc fericire și determină renașteri în lumi superioare. Este posibil, Venerabile Domn, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?”
„Da, este, mărite rege. Însă mai întâi, referitor la asta, o sa vă pun eu o contra- întrebare. Răspundeți cum veți pofti. Să presupunem, că ar fi un om de-al vostru: un sclav, un muncitor, trezindu-se dimineața înaintea voastră și mergând la culcare după dumneavoastră, făcând orice îi ordonați, întotdeauna acționând spre plăcerea voastră, vorbindu-vă politicos, întotdeauna căutând expresia feței voastre. Acest gând i-ar apărea în minte: «Nu este uimitor? Nu este uluitor? – destinația, rezultatele faptelor meritorii. Pentru că acest Rege Ajatasattu este o ființă umană, iar eu, de asemenea sunt o ființă umană; cu toate astea Regele Ajatasattu se bucură de plenitudine și se înfruptă din cele cinci corzi ale senzualității – ca un deva – în timp ce eu, sunt sclavul său, muncitorul său […] întotdeauna căutând expresia feței sale. Și eu ar trebui să fac fapte meritorii. Ce ar fi dacă mi-aș rade părul și barba, aș îmbrăca o robă galbenă și aș părăsi viața de familie, plecând în pribegie?»”
„Și-așa, după o vreme, își rade părul și barba, îmbracă o robă galbenă și părăsește viața de familie, plecând în pribegie. Făcând astfel, el trăiește cumpătat în trup, în vorbire, în minte, mulțumit cu cel mai simplu adăpost și mâncare, desfătându-se în solitudine. Apoi, să presupunem că unul din oamenii voștri v-ar informa: «Ar trebui să știți, maiestate, că un om de-al vostru: un sclav, un muncitor […] întotdeauna căutând expresia feței voastre […] a părăsit viața de familie și a plecat în pribegie […] mulțumit cu cel mai simplu adăpost și mâncare, desfătându-se în solitudine.» Fiind astfel informat, ați spune «Aduceți-l pe acel om înapoi la mine. Faceți-l din nou sclavul meu, muncitorul meu […] întotdeauna căutând expresia feței mele!»?”
„Nicidecum, Venerabile Domn. Mai degrabă, eu ar trebui să fiu acela care se înclină în fața sa cu respect, să îl invit să se așeze, să accepte în dar robe, mâncare de pomană, adăpost, medicamente pentru boli. Și ar trebui să îi ofer siguranță, apărare și protecție.”
„Deci, ce credeți, mărite rege? Așa stând lucrurile, este acesta un fruct vizibil al vieții contemplative sau nu?”
„Da Venerabile Domn. Așa stând lucrurile, cu siguranță acesta este un fruct vizibil al vieții contemplative.”
„Acesta, mărite rege, este primul fruct vizibil al vieții contemplative, vizibil aici și acum, pe care vi-l arăt.”
Cel de-al doilea fruct vizibil al vieții contemplative
„Dar este posibil, Venerabile Domn, să îmi arătați încă un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum?”
„Da, este, mărite rege. Însă mai întâi, referitor la asta, o sa vă pun eu o contra- întrebare. Răspundeți cum veți pofti. Să presupunem, că ar fi un om de-al vostru: un fermier, un cap de familie, un plătitor de taxe ce umflă trezoreria regală. Acest gând i-ar apărea în minte: «Nu este uimitor? Nu este uluitor? – destinația, rezultatele faptelor meritorii. Pentru că acest Rege Ajatasattu este o ființă umană, iar eu, de asemenea sunt o ființă umană; cu toate astea Regele Ajatasattu se bucură de plenitudine și se înfruptă din cele cinci corzi ale senzualității – ca un deva – în timp ce eu sunt un fermier, un cap de familie, un plătitor de taxe ce umflă trezoreria regală. Și eu ar trebui să fac fapte meritorii. Ce ar fi dacă mi-aș rade părul și barba, aș îmbrăca o robă galbenă și aș părăsi viața de familie, plecând în pribegie?»”
„Și-așa, după o vreme, abandonează avuția sa, mare sau mică, rudele – multe sau puține, își rade părul și barba, îmbracă o robă galbenă și părăsește viața de familie, plecând în pribegie. Făcând astfel, el trăiește cumpătat în trup, în vorbire, în minte, mulțumit cu cel mai simplu adăpost și mâncare, desfătându-se în solitudine. Apoi, să presupunem că unul din oamenii voștri v-ar informa: «Ar trebui să știți, maiestate, că un om de-al vostru: fermierul, capul de familie, plătitorul de taxe […] a părăsit viața de familie și a plecat în pribegie […] mulțumit cu cel mai simplu adăpost și mâncare, desfătându-se în solitudine.» Fiind astfel informat, ați spune «Aduceți-l pe acel om înapoi la mine. Faceți-l din nou să fie un fermier, un cap de familie, un plătitor de taxe ce umflă trezoreria regală! »?”
„Nicidecum, Venerabile Domn. Mai degrabă, eu ar trebui să fiu acela care se înclină în fața sa cu respect, să-l invit să se așeze, să accepte în dar robe, mâncare de pomană, adăpost, medicamente pentru boli. Și ar trebui să îi ofer siguranță, apărare și protecție.”
„Deci, ce credeți, mărite rege? Așa stând lucrurile, este acesta un fruct vizibil al vieții contemplative sau nu?”
„Da Venerabile Domn. Așa stând lucrurile, cu siguranță acesta este un fruct vizibil al vieții contemplative.”
„Acesta, mărite rege, este cel de-al doilea fruct vizibil al vieții contemplative, vizibil aici și acum, pe care vi-l arăt.”
Fructele mai înalte ale vieții contemplative
„Dar este posibil, Venerabile Domn, să îmi arătați încă un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum?”
„Da, este, mărite rege. Ascultați cu atenție. Voi vorbi”.
„Există situația, mărite rege, când un Tathagata apare în lume, vrednic și în mod corect, prin sine însuși deșteptat. El predă Dhamma admirabilă la început, admirabilă în mijloc și admirabilă la sfârșit. El proclamă viața sfântă, atât în detalii, cât și în esență, în întregime perfectă, extraordinar de pură.”
„Un cap de familie sau fiul unui cap de familie, auzind Dhamma, capătă încredere în Tathagata și reflectă: «Viața de familie te plafonează, este o cale prăfuită. Viața în pribegie este precum cerul liber. Nu este ușor, trăind acasă, să practici viața sfântă, absolut perfectă, absolut pură, ca o scoică lustruită. Ce ar fi dacă mi-aș rade părul și barba, aș îmbrăca o robă galbenă și aș părăsi viața de familie, plecând în pribegie?»”
„Și-așa, după o vreme, abandonează avuția sa, mare sau mică, rudele – multe sau puține, își rade părul și barba, îmbracă o robă galbenă și părăsește viața de familie, plecând în pribegie.
Făcând astfel, el trăiește cumpătat, după regulile codului monastic, văzând pericolul în cele mai neînsemnate greșeli. Desăvârșit în virtute, el își păzește porțile simțurilor, este conștient, alert și este mulțumit.
Paragraful mai mic despre virtute
„Și cum este un călugăr desăvârșit în virtute? Renunțând a mai ucide, el se abține de la a ucide, trăiește cu ciomagul lăsat jos, cu cuțitul lăsat jos, scrupulos, milostiv, plin de compasiune, căutând bunăstarea tuturor ființelor vii. Aceasta este parte din virtutea lui.”
„Renunțând a mai lua ceea ce nu este oferit, el se abține de la a lua ceea ce nu este oferit. El ia doar ceea ce-i este oferit, acceptă doar ceea ce este oferit, trăiește nu cu ajutorul hoției, ci cu ajutorul unui sine ce a devenit pur. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând viața de familist, el trăiește o viață de celibat, la distanță, abținându-se de la actul sexual, care este calea omului de rând. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbirea falsă, el se abține de la vorbire falsă. El rostește adevărul, îmbrățișează adevărul, este ferm, demn de încredere și nu dezamăgește lumea. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbele care dezbină, el se abține de la a rosti vorbe care dezbină. Cea ce a auzit aici, nu spune acolo ca să dezbine oamenii unii de alții. Ceea ce a auzit acolo nu spune aici ca să dezbine oamenii unii de alții. Ci reconciliind pe cei care s-au dezbinat sau întărind legătura celor uniți, el iubește armonia, se desfată în armonie, se bucură de armonie, vorbește lucruri care creează armonie. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbirea abuzivă, el se abține de la vorbire abuzivă. El vorbește cuvinte care sunt dulci urechii, care sunt afectuoase, care merg la inimă, care sunt în general politicoase, atrăgătoare și plăcute oamenilor. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbăria goală, el se abține de la vorbărie goală. El vorbește la timpul potrivit, vorbește factual, ce este potrivit cu scopul, cu Dhamma și cu Vinaya. Vorbește cuvinte ce merită a fi prețuite, oportune, rezonabile, ce sunt circumscrise și în legătură cu scopul. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Se abține de la a distruge semințe și viața vegetală.”
„Mănâncă o dată pe zi, abținându-se de la masa de seară și de la mesele la ore nepotrivite.”
„Se abține de la dans, cântat, de la muzica instrumentală și de la a viziona spectacole.”
„Se abține de la a purta podoabe și a se înfrumuseța cu parfumuri și cosmetice.”
„Se abține de la a se așeza pe scaune și paturi înalte, luxoase”.
„Se abține de la accepta aur sau bani.”
„Se abține de la a accepta grăunțe negătite […] carne crudă […] femei și fete […] sclavi și sclave […] oi și capre […] păsări și porci […] elefanți […] vite, armăsari și iepe […] pământuri și proprietăți.”
„Se abține de la a purta mesaje […] de la a face speculă […] de la a măsura cu cântar măsluit, cu metale false, cu măsuri false […] de la mituire, înșelăciune și fraudă.”
„Se abține de la mutilare, execuție, întemnițare, tâlhărie, jaf și violență.”
„Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
Paragraful intermediar despre virtute
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de distrugerea semințelor și a vieții vegetale precum: plante ce se propagă prin rădăcini, tulpini, butași, răsaduri și semințe – el se abține de la distrugerea semințelor și a vieții vegetale precum acesta. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de consumul proviziilor precum: rezerve de hrană, rezerve de băutură, rezerve de îmbrăcăminte, rezerve de vehicule, rezerve de așternuturi, rezerve de parfumuri și rezerve de carne – el se abține de la a consuma astfel de provizii. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de vizionarea spectacolelor precum: dansuri, cântece, muzică instrumentală, piese de teatru, balade recitate, bătăi din palme, talgere și tobe, scene cu lanterne magice, acrobații și trucuri magice, lupte de elefanți, curse de cai, lupte de bivoli, lupte de tauri, lupte de capre, lupte de berbeci, lupte de cocoși, lupte cu prepelițe, partide de box, lupte corp la corp, demonstrații de război, apeluri, ordine de bătălie și parade militare – el se abține de la a viziona astfel de spectacole. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de jocuri inutile și prostești precum: șah pe opt coloane, șah pe zece coloane, șah în aer, șotron, jocuri cu bețe, cu zaruri, cu imagini, cu mingi, jocuri de suflat prin pipe de jucărie, cu pluguri de jucărie, cu tumbe, cu mori de vânt de jucărie, cu măsuri de jucărie, cu căruțe de jucărie, cu arcuri de jucărie, jocuri de ghicit litere desenate în aer, de ghicit gânduri, de mimat diformități – el se abține de la astfel de jocuri inutile și prostești. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de mobilier înalt și luxos precum: canapele imense, canapele înfrumusețate cu animale gravate, cuverturi din păr lung, cuverturi din petece multicolore, cuverturi din lână albă, cuverturi din lână brodate cu motive florale sau cu animale, plapume umplute, cuverturi cu franjuri, cuverturi de mătase brodate cu pietre prețioase, carpete mari de lână, covoare pentru elefant, cal și caretă, covoare cu model de antilopă, covoare cu model de căprioară, canapele cu tendă, canapele cu perne roșii pentru cap și picioare – el se abține de la a folosi astfel de mobilier înalt și luxos. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de parfumuri, cosmetice și alte mijloace de înfrumusețare precum: pudrarea corpului, masarea cu uleiuri, îmbăierea în apă parfumată, masarea membrelor, folosirea oglinzilor, a unguentelor, a ghirlandelor, a parfumurilor, a cremelor, a pudrelor de față, a rimelului, a brățărilor și podoabelor pentru cap, a bastoanelor decorate, a sticlelor de apă ornamentale, a săbiilor, a umbrelelor de soare fanteziste, a sandalelor decorate, a turbanelor, a pietrelor prețioase, a pămătufurilor din coadă de iac, a robelor albe cu franjuri – el se abține de la a folosi parfumuri, cosmetice și alte mijloace de înfrumusețare. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de discuții pe teme inferioare precum: discuții despre regi, hoți, miniștri, armate, amenințări și bătălii, despre mâncare și băutură, îmbrăcăminte, mobilier, ghirlande și parfumuri, despre rude, vehicule, sate, orașe, metropole și provincie, despre femei și eroi, despre bârfele de pe stradă sau de la cișmea, povestiri despre morți, povestiri diverse [discuții filozofice despre trecut și prezent], despre crearea lumii și a mării și discuții despre dacă lucrurile există sau nu – el se abține de la astfel de discuții pe teme inferioare. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de dezbateri de genul: «Tu înțelegi această doctrină și disciplină? Eu sunt acela care înțelege această doctrină și disciplină. Cum poți tu să înțelegi această doctrină și disciplină? Tu practici greșit. Eu practic corect. Eu sunt consecvent. Tu nu ești. Ce trebuia să spui la început ai spus la sfârșit. Ce trebuia să spui la sfârșit ai spus la început. Ceea ce ție ți-a luat atât de mult să concepi, a fost refutat. Doctrina ta a fost răsturnată. Ești învins. Du-te și încearcă să îți salvezi doctrina; descurcă-te dacă poți!» – el se abține de la astfel de dezbateri. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de purtatul de mesaje și comisioane pentru oameni precum: regi, miniștri, luptători nobili, preoți, capi de familie, tineri [care spun] «Mergi aici, mergi acolo, ia asta aici, adu înapoi aia» – el se abține de la purtatul de mesaje și comisioane pentru astfel oameni. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se implică în uneltiri, persuasiuni, insinuări, discreditări urmărind câștiguri – el se abține de la astfel de forme de uneltiri și persuasiuni [mijloace necorespunzătoare de a dobândi suport material de la donatori]. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
Paragraful mare despre virtute
În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: cititul semnelor de pe membre [ex. chiromanția], a semnelor de bun augur, interpretarea evenimentelor celeste [stele căzătoare, comete], interpretarea viselor, cititul semnelor de pe corp [ex. frenologia], cititul semnelor de pe pânza roasă de șoareci, ofrande aduse focului, ofrande din cupă, din coajă, ofrande de făină de orez, grăunțe de orez, unt și ulei, ofrande din gură, sacrificii de sânge, prezicerea bazată pe amprente, geomanția, invocarea demonilor în cimitire, vrăjirea spiritelor, recitarea de farmece pentru protecția caselor, vrăjirea șerpilor, cunoașterea otrăvurilor, a scorpionilor, a șobolanilor, a păsărilor, a corbilor, ghicitul norocului bazat pe viziuni, confecționarea de amulete protectoare, interpretarea sunetelor făcute de păsări și animale – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: determinarea pietrelor norocoase și nenorocoase, a ghirlandelor, a toiagelor, a săbiilor, a sulițelor, a săgeților, a arcurilor și a altor arme; a femeilor, a băieților, a fetelor, a sclavilor și a sclavelor, a elefanților, a cailor, a bivolilor, a taurilor, a vacilor, a caprelor, a berbecilor, a păsărilor de curte, a prepelițelor, a șopârlelor, rozătoarelor cu urechi lungi, a broaștelor țestoase și a altor animale – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum a prezice: conducătorii vor înainta, conducătorii vor înainta și se vor întoarce, conducătorii noștri vor ataca, iar conducătorii lor se vor retrage; conducătorii lor vor ataca, iar conducătorii noștri se vor retrage; conducătorii noștri vor triumfa, iar conducătorii lor vor fi înfrânți; conducătorii lor for triumfa, iar conducătorii noștri vor fi înfrânți; aceasta va aduce victoria și aceasta va aduce înfrângerea – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc din mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum a prezice: va fi o eclipsa de lună; va fi o eclipsa de soare; va fi o ocultație a unei constelații; soarele și luna își vor urma traseul normal; soarele și luna vor devia de la cursul normal; constelațiile vor urma traseul normal, constelațiile vor devia de la cursul normal; va fi o ploaie de meteoriți; cerul se va întuneca; va fi un cutremur; va tuna din cer senin; va fi un răsărit, un asfințit, o întunecare, o iluminare a soarelui, a lunii, a unei constelații; aceasta va fi urmarea unei eclipse de lună […] a unui răsărit, a unui apus, a unei întunecări, a unei iluminări a soarelui, a lunii, a unei constelații – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum a prezice: o să fie ploaie din belșug; o să fie secetă; o să fie abundență; o să fie foamete; o să fie tihnă și siguranță; o să fie pericol; o să fie molimă; o să treacă molima; sau își câștigă existența prin numărat, contabilitate, calculat, compunerea de poeme sau prin predarea artelor și doctrinelor hedoniste – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: calcularea datelor favorabile pentru căsătorii, logodne, divorțuri; pentru a recupera datorii sau a face investiții și împrumuturi; pentru a fi atrăgător sau neatrăgător; pentru vindecarea femeilor care au făcut greșeli sau avorturi; recitarea de vrăji pentru a lega limba unui om, pentru a îi paraliza fălcile, pentru a-l face să-și piardă controlul asupra mâinilor sau pentru a-l surzi; obținerea de răspunsuri profetice la întrebări adresate unei oglinzi, unei fete tinere, unui medium spiritist; venerarea soarelui; venerarea Marelui Brahma; scoaterea a patru flăcări pe gură, invocarea zeiței norocului – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: promiterea de daruri către deva, în schimbul favorurilor; îndeplinirea unor astfel de promisiuni; demonologie; predarea vrăjilor de protejare a casei, inducerea virilității sau impotenței; sfințirea locurilor pentru construcții; îndeplinirea ritualului spălării gurii și al băii rituale; oferirea de focuri sacrificiale; administrarea vomitivelor, purgativelor, a purgativelor de sus, a purgativelor de dedesubt, purgativelor pentru cap, a uleiurilor pentru urechi, a picăturilor pentru ochi, a tratamentelor prin nas, a unguentelor, și contra-unguentelor, practicarea chirurgiei extractive, a chirurgiei generale, a pediatriei; administrarea medicamentelor din rădăcini, legarea plantelor medicinale – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte inferioare. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Un călugăr astfel desăvârșit în virtute, nu vede niciun pericol dinspre virtuoasa-i austeritate. Precum un rege-războinic miruit ce și-a înfrânt toți dușmanii nu vede niciun pericol dinspre aceștia, în același mod, un călugăr desăvârșit în virtute nu vede niciun pericol dinspre virtuoasa-i austeritate. Înzestrat cu această sumă de virtuți, simte în interiorul său plăcerea de a fi neprihănit. În acest fel este un călugăr desăvârșit în virtute.”
Controlul simțurilor
„Și cum își păzește un călugăr porțile simțurilor? Văzând o formă cu ochiul, nu se agață de nicio temă sau detaliu datorită căruia – dacă ar fi să zăbovească fără control asupra văzului – calități rele, nepricepute, precum aviditatea sau suferința l-ar asalta. Ascultând un sunet cu urechea […] Mirosind un miros cu nasul […] Gustând un gust cu limba […] Simțind o senzație tactilă la atingerea cu corpul […] Cunoscând o idee cu intelectul, nu se agață de nicio temă sau detaliu datorită căruia – dacă ar fi să zăbovească fără control asupra intelectului – calități rele, nepricepute, precum aviditatea sau suferința l-ar asalta. Înzestrat cu această sumă de virtuți, simte în interiorul său plăcerea de a fi neprihănit. În acest fel un călugăr își păzește porțile simțurilor.”
Conștientizarea și vigilența
„Și cum este un călugăr cuprins de conștientizare și vigilență? Când merge și vine, el acționează cu vigilență. Când privește înainte și când privește în zare […] când își îndoaie și își întinde membrele […] când își duce mantaua, roba superioară și bolul […] când mănâncă, când bea, când mestecă și gustă […] când urinează și defechează […] când merge, când stă în picioare, când stă așezat, când adoarme, când se trezește, când vorbește, când rămâne tăcut, el acționează cu vigilență. În acest fel este un călugăr cuprins de conștientizare și vigilență.”
Mulțumirea
„Și cum este un călugăr mulțumit? La fel cum o pasăre, oriunde zboară, are drept povară doar propriile-i aripi, la fel și el, este mulțumit cu un rând de robe pentru trup și mâncare de pomană pentru a-și astâmpăra foamea. Oriunde merge, el duce cu sine strictul necesar. În acest fel este un călugăr mulțumit.”
Abandonarea obstrucțiilor
„Înzestrat cu această nobilă sumă de virtuți, acest nobil control asupra simțurilor, această nobilă conștientizare și vigilență și această nobilă mulțumire, el caută un adăpost izolat: o pădure, umbra unui copac, un munte, o viroagă, o peșteră, un cimitir, o poiană, un loc sub cerul liber, o grămadă de paie. După ce s-a întors de la cerșit și a mâncat, se așează, își încrucișează picioarele, își ține trupul drept și conștientizarea alertă.”
„Abandonând setea de lume, el rămâne cu o conștiență lipsită de sete. Își curăță mintea de sete. Abandonând reaua-voință și mânia el rămâne cu o conștiență lipsită de rea-voință, ce simpatizează cu bunăstarea tuturor ființelor simțitoare. Își curăță mintea de rea-voință și mânie. Abandonând lenea și toropeala, el rămâne cu o conștiență lipsită de lene și toropeală, conștient, vigilent, receptiv la lumină. Își curăță mintea de lene și toropeală. Abandonând neliniștea și îngrijorarea, el rămâne netulburat, cu mintea nemișcată, îndreptată înspre interior. Își curăță mintea de neliniște și îngrijorare. Abandonând îndoiala el rămâne fără dubii, fără dileme în privința calităților mentale constructive. Își curăță mintea de îndoială.”
„Să presupunem că un om, luând un împrumut, îl investește în afacerile sale. Afacerile sale reușesc, astfel că își plătește vechile datorii și îi mai rămân bani pentru a-și întreține soția. El ar putea gândi astfel: «Înainte, luând un împrumut, am investit în afacerile mele. Acum afacerile mele au reușit. Mi-am plătit vechile datorii și mi-au mai rămas bani pentru a-mi întreține soția.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om se îmbolnăvește grav și suferă. Nu se bucură de mâncare și nu are vigoare în trup. Timpul trece și în cele din urmă se însănătoșește. Se bucură de mâncare și are vigoare în trup. El ar putea gândi astfel: «Înainte am fost bolnav […] Acum m-am însănătoșit. Mă bucur de mâncare și am vigoare în trup.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om este întemnițat. Cum timpul trece, în cele din urmă el este eliberat din temniță, teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din avere. El ar putea gândi astfel: «Înainte am fost întemnițat […] Acum sunt eliberat din temniță, teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din avere.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om este sclav, supus altora și nu sie însuși, incapabil a merge încotro dorește. Cum timpul trece, în cele din urmă este eliberat din sclavie, supus sie însuși și nu altora, eliberat, capabil să meargă încotro dorește. El ar putea gândi astfel: «Înainte am fost sclav […] Acum sunt eliberat din sclavie, supus mie însumi și nu altora, eliberat, capabil să merg încotro doresc.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om ce transportă bani și bunuri, călătorește pe un drum într-un ținut pustiu. Cum timpul trece, în cele din urmă el iese din ținutul pustiu teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din avere. El ar putea gândi astfel: «Înainte, transportând bani și bunuri, am călătorit pe un drum într-un ținut pustiu. Acum am ieșit din acel ținut pustiu, teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din avere.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„În același fel, când cele cinci obstrucții nu au fost abandonate în el, călugărul le privește precum o datorie, o boală, o închisoare, o sclavie, un drum printr-un ținut pustiu. Însă când cele cinci obstrucții sunt abandonate în el, acesta le privește precum lipsă de datorii, sănătate, eliberare din închisoare, libertate, un loc sigur. Văzând că acestea au fost abandonate în el, devine încântat. Încântat fiind, el devine extaziat. Extaziat fiind, trupul său devine liniștit. Trupul său fiind liniștit, el devine sensibil la plăcere. Simțind plăcerea, mintea sa devine concentrată.”
Cele patru Jhana
„Destul de retras din senzualitate, retras din calitățile mentale nepricepute, el intră și rămâne în prima jhana: extaz și plăcere născută din retragere, însoțită de gândire direcționată și evaluativă. El își pătrunde și își îmbibă, își scaldă și își umple tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din retragere. Precum un slujitor priceput sau ucenicul său ar turna pudră de baie într-o cadă de alamă și ar frământa-o, stropind-o din când în când cu apă, până când mingea sa din pudră de baie, deși saturată, încărcată de umezeală, pătrunsă în interior și la exterior, nu picură; în același fel, călugărul își pătrunde […] tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din retragere. Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de extaz și plăcere născută din retragere.”
„Acesta este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
„În continuare, odată cu potolirea gândirii direcționate și evaluative, el intră și rămâne în cea de-a doua jhana: extaz și plăcere născută din pace, uniformizarea conștienței eliberată de gândire direcționată și evaluativă – siguranță interioară. El își pătrunde și își îmbibă, își scaldă și își umple tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din pace. Precum un lac cu un izvor pe fund, fără nici un influx din est, vest, nord sau sud, ce primește din când în când dușuri reci, abundente din cer, astfel că izvorul rece de pe fundul lacului îl pătrunde, îl îmbibă și îl scaldă fără să lase nici o părticică din lac nepătrunsă de apă rece; în același fel, călugărul își pătrunde […] tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din pace. Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de extaz și plăcere născută din pace.”
„Acesta, de asemenea, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
„Și în continuare, odată cu dispariția extazului, el rămâne netulburat, conștient și alert, simțind plăcere în trup. El intră și rămâne în cea de-a treia jhana, despre care Cei Nobili spun: «Netulburat și alert, are o ședere plăcută». El își pătrunde și își îmbibă, își scaldă și își umple tocmai acest trup cu plăcere dezbrăcată de extaz. Precum într-un eleșteu cu lotuși, unii lotuși se nasc și cresc în apă, stau scufundați în apă și înfloresc fără să iasă afară, astfel că sunt pătrunși, îmbinați și scăldați cu apă rece de la rădăcină până la vârfuri și nicio părticică din acești lotuși nu rămâne nepătrunsă de apă rece; în același fel, călugărul își pătrunde […] tocmai acest trup cu plăcere dezbrăcată de extaz. Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de plăcere dezbrăcată de extaz.”
„Acesta, de asemenea, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
„Și în continuare, odată cu abandonarea plăcerii și a durerii – odată cu dispariția exaltării și suferinței – el intră și rămâne în cea de-a patra jhana: calm și conștiență pură, nici plăcere, nici durere. El stă, pătrunzându-și trupul cu luciditate pură și luminoasă. Precum un om ce ar sta acoperit din cap până în picioare cu o pânză albă, astfel încât nu ar fi nicio parte din corpul său peste care pânza să nu se întindă; în același fel călugărul stă pătrunzându-și trupul cu luciditate pură și luminoasă. Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de luciditate pură și luminoasă.”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Cunoașterea intuitivă
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoaștere și viziune. El discerne: «Acest corp al meu este înzestrat cu formă, compus din patru elemente primare, născut din mamă și tată, nutrit cu orez și terci, în voia schimbării, a fricțiunii, a presiunii, a dizolvării și a dispersării. Și această conștiință a mea este susținută, și în strânsă legătură cu acesta». Precum ar fi o piatră de beril, dintre cele mai fine – cu opt fețe, bine lustruită, curată, limpede, desăvârșită în toate aspectele, prin mijlocul căreia ar trece un fir albastru, galben, roșu, alb sau maro – și un om cu vederea bună, luând-o în mână, ar reflecta asupra ei astfel: «Aceasta este o piatră de beril, dintre cele mai fine – cu opt fețe, bine lustruită, curată, limpede, desăvârșită în toate aspectele, prin mijlocul căreia trece un fir albastru, galben, roșu, alb sau maro». În același mod, cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă – călugărul o direcționează și o întoarce înspre cunoaștere și viziune. El discerne: «Acest corp al meu este înzestrat cu formă, compus din patru elemente primare, născut din mamă și tată, nutrit cu orez și terci, în voia schimbării, a fricțiunii, a presiunii, a dizolvării și a dispersării. Și această conștiință a mea este susținută, și în strânsă legătură cu acesta».”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Corpul fabricat de minte
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre crearea unui corp fabricat de minte. Din acest corp el creează un altul, înzestrat cu formă fabricată de minte, cu toate părțile sale componente, la fel de performant în aptitudinile sale. Precum un om ar scoate o trestie din învelișul ei. El ar gândi: «Acesta este învelișul, aceasta e trestia. Învelișul este una, trestia este alta, însă trestia a fost scoasă din înveliș». Sau precum un om ar scoate sabia din teacă. El ar gândi: «Aceasta este sabia, aceasta e teaca. Sabia este una, teaca este alta, însă sabia a fost scoasă din teacă». Sau precum un om ar scoate un șarpe din pielea lepădată. El ar gândi: «Acesta este șarpele, aceasta e pielea. șarpele este una, pielea este alta, însă șarpele a fost scos din piele». În același mod – cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre crearea unui corp fabricat de minte. Din acest corp el creează un altul, înzestrat cu formă fabricată de minte, cu toate părțile sale componente, la fel de performant în aptitudinile sale.
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Puteri supranormale
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre procedeele puterilor supranormale. El mânuiește variate puteri supranormale. Fiind unul a devenit mai mulți; fiind mai mulți a devenit unul. Apare. Dispare. Trece nestingherit prin pereți, metereze și munți ca și prin spațiu. Împarte și desparte pământul ca și cum ar fi apă. Merge pe apă fără să se scufunde ca și pe uscat. Stând cu picioarele încrucișate zboară prin aer precum o pasăre înaripată. Cu mâna sa atinge și lovește chiar și soarele și luna, atât este de măreț și puternic. Își exercită influența trupească chiar până în tărâmurile Brahma. Precum un olar priceput sau ucenicul său ar putea face din lutul bine preparat orice fel de vase de ceramică dorește, ori precum un priceput sculptor în fildeș sau ucenicul său ar putea face din fildeșul bine pregătit orice fel de sculpturi, ori precum un priceput aurar sau ucenicul său ar putea face din aurul bine pregătit orice fel de bijuterii; în același fel – cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre procedeele puterilor supranormale […] Își exercită influența trupească chiar până în tărâmurile Brahma.”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Claraudiție
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre elementul urechii divine. El aude – prin intermediul elementului urechii divine, purificat și depășind pe cel uman – două feluri de sunete: divine și umane, fie aproape, fie departe. Precum un om călătorind pe un drum ar auzi sunetele scoase de timpane, tobe, cornuri, talgere și tam-tamuri. El ar ști: «Acela este sunetul unui timpan, acela este sunetul unor tobe, acela este sunetul unor talgere și acela este sunetul unor tam-tamuri». În același fel, cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre elementul urechii divine. El aude – prin intermediul elementului urechii divine, purificat și depășind pe cel uman – două feluri de sunete: divine și umane, fie aproape, fie departe.”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Cititul gândurilor
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea conștiinței altor ființe. El cunoaște conștiința altor ființe, a altor indivizi, cuprinzând-o în propria sa conștiință. El discerne o minte cu pasiune drept o minte cu pasiune și o minte fără pasiune drept o minte fără pasiune. El discerne o minte cu aversiune drept o minte cu aversiune și o minte fără aversiune drept o minte fără aversiune. El discerne o minte cu iluzii drept o minte cu iluzii și o minte fără iluzii drept o minte fără iluzii. El discerne o minte cuprinzătoare drept o minte cuprinzătoare și o minte îngustă drept o minte îngustă. El discerne o minte superioară drept o minte superioară și o minte inferioară drept o minte inferioară. El discerne o minte concentrată drept o minte concentrată și o minte neconcentrată drept o minte neconcentrată. El discerne o minte eliberată drept o minte eliberată și o minte neeliberată drept o minte neeliberată. Precum o tânără sau un tânăr căruia îi plac ornamentele, examinând reflexia chipului său într-un bol cu apă curată, ar ști: «Multe lipsuri», dacă chipul sau ar avea multe lipsuri sau «Imaculat» în caz contrar. În același fel – cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea conștiinței altor ființe. El cunoaște conștiința altor ființe, a altor indivizi, cuprinzând-o în propria sa conștiință. El discerne o minte cu pasiune drept o minte cu pasiune și o minte fără pasiune drept o minte fără pasiune […] o minte eliberată drept o minte eliberată și o minte neeliberată drept o minte neeliberată.”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Aducerea aminte a vieților trecute
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre aducerea aminte a vieților trecute. El își aduce aminte numeroasele vieți trecute, o naștere, două nașteri, trei nașteri, patru, cinci, zece, douăzeci, treizeci, patruzeci, cincizeci, o sută, o mie, o sută de mii, mulți eoni de contracție cosmică, mulți eoni de expansiune cosmică, [își aduce aminte] «Acolo am avut acest nume, am aparținut acestui clan, astfel era înfățișarea mea. Așa îmi era mâncarea, acestea îmi erau plăcerile și durerile, astfel mi s-a încheiat viața. Trecând din acea stare am reapărut acolo. Acolo, de asemenea, am avut acest nume, am aparținut acestui clan, astfel era înfățișarea mea. Așa îmi era mâncarea, acestea îmi erau plăcerile și durerile, astfel mi s-a încheiat viața. Trecând din acea stare am reapărut aici.» Astfel, el își amintește numeroasele sale vieți trecute, în toate aspectele și detaliile. Precum un om ar pleca din satul său în alt sat și apoi de acolo în alt sat, și de acolo înapoi în satul său. El ar gândi astfel:«Am plecat din satul meu, în satul acela. Acolo am stat în acest fel, m-am așezat în acest fel, am vorbit în acest fel, și am tăcut în acest fel. De acolo am plecat în acel sat și acolo am stat în acest fel, m-am așezat în acest fel, am vorbit în acest fel, și am tăcut în acest fel. Din acel loc m-am întors acasă.» În același fel – cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre aducerea aminte a vieților trecute. El își aduce aminte numeroasele vieți trecute […] în toate aspectele și detaliile.”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Dispariția și reapariția ființelor
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea dispariției și apariției ființelor. El vede – cu ajutorul ochiului divin, purificat și depășind pe cel uman – ființele dispărând și reapărând, și discerne cum acestea sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte, norocoase și nenorocoase în funcție de kamma lor: «Acele ființe – care au fost înzestrate cu un comportament rău în trup, vorbire și minte, care i-au insultat pe cei nobili, au susținut vederi greșite – odată cu prăbușirea corpului, după moarte, au reapărut în planul privațiunilor, într-o destinație rea, în tărâmurile inferioare, în infern. Însă acele ființe – care au fost înzestrate cu un comportament bun în trup, vorbire și minte, ce nu i-au insultat pe cei nobili, ce au susținut vederi corecte și au acționat sub influența vederilor corecte – odată cu prăbușirea corpului, după moarte, au reapărut în destinații bune, în tărâmurile paradisiace.» Astfel – cu ajutorul ochiului divin, purificat și depășind pe cel uman – el vede ființele dispărând și reapărând, și discerne cum acestea sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte, norocoase și nenorocoase în funcție de kamma lor. Ca și cum ar fi o clădire înaltă în scuarul central al unui oraș și un bărbat cu vederea bună, stând pe acoperișul ei, ar vedea oamenii intrând în case, ieșind, mergând pe stradă și stând în scuarul central. El ar gândi: «Acești oameni intră într-o casă, ies, merg pe stradă și stau în scuarul central». În același fel, cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea dispariției și apariției ființelor. El vede – cu ajutorul ochiului divin, purificat și depășind pe cel uman – ființele dispărând și reapărând, și discerne cum acestea sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte, norocoase și nenorocoase în funcție de kamma […]”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Încetarea fermentațiilor mentale
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea încetării fermentațiilor mentale. El deduce, prin urmare, că «Aceasta este suferința […] Aceasta este originea suferinței […] Aceasta este încetarea suferinței […] Aceasta este calea ce conduce la încetarea suferinței […] Acestea sunt fermentațiile mentale […] Aceasta este originea fermentațiilor mentale […] Aceasta este încetarea fermentațiilor mentale […] Aceasta este calea ce conduce la încetarea fermentațiilor mentale.» Inima sa, știind astfel, văzând astfel, este eliberată de fermentația senzualității, de fermentația devenirii, de fermentația ignoranței. Odată cu eliberarea apare cunoașterea: «Eliberat.» El discerne: «Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, ce trebuia făcut a fost făcut. Nu mai este nimic de continuat în această lume». Precum ar fi apa dintr-un iaz, într-o vale de munte – curată, limpede, imaculată. Un om cu vederea bună, stând pe mal, ar putea vedea cochilii, nisip și pietricele și, de asemenea, bancuri de pești înotând și odihnindu-se, și ar gândi: «Apa din acest iaz este curată, limpede, imaculată. Aici sunt cochilii, nisip și pietricele și, de asemenea, bancuri de pești înotând și odihnindu-se». În același fel, cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea încetării fermentațiilor mentale. El deduce, prin urmare, că «Aceasta este suferința […] Aceasta este originea suferinței […] Aceasta este încetarea suferinței […] Aceasta este calea ce conduce la încetarea suferinței […] Acestea sunt fermentațiile mentale […] Aceasta este originea fermentațiilor mentale […] Aceasta este încetarea fermentațiilor mentale […] Aceasta este calea ce conduce la încetarea fermentațiilor mentale.» Inima sa, știind astfel, văzând astfel, este eliberată de fermentația senzualității, de fermentația devenirii, de fermentația ignoranței. Odată cu eliberarea apare cunoașterea: «Eliberat.» El discerne: «Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, ce trebuia făcut a fost făcut. Nu mai este nimic de continuat în această lume».”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea. Și un alt fruct vizibil al vieții contemplative, mai înalt și mai sublim decât acesta nu există.”
Când acestea au fost spuse, Regele Ajatasattu i-a spus Celui Binecuvântat: „Magnific! La fel cum cineva ar îndrepta un obiect răsturnat, cum ar arăta ceea ce a fost ascuns, cum i-ar descoperi calea unuia care s-a rătăcit, sau cum ar ține o lampă în întuneric astfel încât ochii să poată vedea formele, tot așa Cel Binecuvântat – prin multe înlănțuiri ale raționamentului – a făcut ca Dhamma să îmi fie clară. Merg către Cel Binecuvântat pentru refugiu, către Dhamma și către Sangha, comunitatea călugărilor. Fie ca Cel Binecuvântat să-și amintească de mine ca adept laic care a mers către el pentru refugiu, începând chiar din această zi, pentru toată viața.”
„O încălcare a legii m-a biruit, Venerabile Domn, în aceea că am fost atât nesăbuit, atât de zăpăcit și atât de nepriceput încât mi-am ucis tatăl – un om drept, un rege drept – pentru a domni. Fie ca Cel Binecuvântat să accepte această confesiune a încălcării, pentru ca eu să mă pot stăpâni în viitor.”
„Da, mărite rege, o încălcare a legii v-a biruit, în aceea că ați fost atât de nesăbuit, atât de zăpăcit și atât de nepriceput încât v-ați ucis tatăl – un om drept, un rege drept – pentru a domni. Dar pentru că ați văzut încălcarea și o îndreptați în acord cu Dhamma, vă acceptăm confesiunea. Întrucât este un progres în Dhamma și în disciplina celor nobili, când, văzând o încălcare ca asta, cineva o îndreaptă în acord cu Dhamma și se stăpânește în viitor.”
Acestea fiind spuse, Regele Ajatasattu i-a spus Celui Binecuvântat: „Atunci, Venerabile Domn, eu voi pleca. Multe sunt îndatoririle mele, multe îmi sunt responsabilitățile.”
„Atunci faceți, mărite rege, ceea ce credeți că e timpul să faceți.”
Astfel, Regele Ajatasattu, desfătându-se și bucurându-se de cuvintele Celui Binecuvântat, s-a ridicat de pe locul său, s-a înclinat în fața sa și – după ce l-a înconjurat – a plecat. Nu la mult timp după ce Regele Ajatasattu a plecat, Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor: „Regele este rănit, călugări. Regele este schilodit. Dacă nu și-ar fi ucis tatăl – acel om drept, acel rege drept – ochiul fără de praf și fără de pată al Doctrinei i-ar fi apărut în timp ce ședea chiar în acest loc.”
Asta a spus Cel Binecuvântat. Mulțumiți, călugării s-au desfătat în cuvintele sale.
Provenance: ©1997 Thanissaro Bhikkhu. Transcribed from a file provided by the translator. This Access to Insight edition is ©1997–2009 John T. Bullitt.
Terms of use: You may copy, reformat, reprint, republish, and redistribute this work in any medium whatsoever, provided that: (1) you only make such copies, etc. available free of charge; (2) you clearly indicate that any derivatives of this work (including translations) are derived from this source document; and (3) you include the full text of this license in any copies or derivatives of this work. Otherwise, all rights reserved. For additional information about this license, see the FAQ.
How to cite this document (one suggested style): “Samaññaphala Sutta: The Fruits of the Contemplative Life” (DN 2), translated from the Pali by Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight, June 7, 2009, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/dn/dn.02.0.than.html.