MN 20. Vitakkasanthana Sutta – Îndepărtarea gândurilor

MN 20. Vitakkasanthana Sutta – Îndepărtarea gândurilor. O traducere

Astfel am auzit. Odată, Cel Binecuvântat trăia la Savatthi în Crângul lui Jeta, Grădina lui Anathapindika. Acolo s-a adresat bhikkhușilor astfel: ‘Bhikkhuși’ – ‘Venerabile domn’, ei au răspuns. Cel Binecuvântat a spus aceasta:
Bhikkhuși, atunci când un bhikkhu urmărește mintea supremă, din când în când ar trebui să fie atent la cinci semne. Care sunt cele cinci?
(i) Acum, bhikkhuși, când un bhikkhu dă atenție unui anumit semn, și datorită acelui semn apar în el gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorință, cu ură și cu iluzie, atunci el ar trebui să dea atenție la un alt fel de semn, conectat cu ceea ce este folositor. Când dă atenție unui alt fel de semn conectat cu ceea ce este folositor, atunci orice fel de gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorință, cu ură și cu iluzie sunt abandonate în el și slăbesc. Cu abandonarea lor mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită. Așa cum un tâmplar priceput sau ucenicul său ar scoate, îndepărta sau extrage un cui prost utilizând unul bun, tot așa … când un bhikkhu dă atenție la un alt fel de semn conectat cu ce este folositor … mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită.
(ii) Dacă, în timp ce dă atenție unui alt semn conectat cu ce este folositor, încă mai apar în el gânduri nefolositoare, conectate cu dorință, cu ură și cu iluzie, atunci el ar trebui să examineze pericolul în acele gânduri astfel: ‘Aceste gânduri sunt nefolositoare, sunt blamabile, au ca rezultat suferință’. Când examinează pericolul în acele gânduri, atunci orice fel de gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorință, cu ură și cu iluzie sunt abandonate în el și slăbesc. Cu abandonarea lor mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită. Așa cum un bărbat sau o femeie, tineri, viguroși și iubitori de ornamente ar fi îngroziți, umiliți și dezgustați dacă stârvul unui șarpe sau al unui câine sau al unei ființe umane ar zăcea în jurul gâtului său, tot așa … când un bhikkhu examinează pericolul în acele gânduri … mintea lui devine devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită.
(iii) Dacă, în timp ce examinează pericolul în acele gânduri, încă mai apar în el gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorință, cu ură și cu iluzie, atunci el ar trebui să încerce să uite acele gânduri și să nu le dea atenție. Când încearcă să uite acele gânduri și nu le dă atenție, atunci orice fel de gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorință, cu ură și cu iluzie sunt abandonate în el și slăbesc. Cu abandonarea lor mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită. Așa cum un om cu vedere bună care nu vrea să vadă forme apărute în câmpul său vizual își închide ochii sau privește în altă parte, tot așa … când un bhikkhu încearcă să uite acele gânduri și nu le dă atenție … mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și concentrată.

(iii) Dacă, în timp ce încearcă să uite acele gânduri şi nu le dă atenţie, încă mai apar în el gânduri rele, nefolositoare conectate cu dorinţă, cu ură şi cu iluzie, atunci el ar trebui să dea atenţie liniştirii formării acelor gânduri. Când dă atenţie liniştirii formării acelor gânduri, atunci orice fel de gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorinţă, cu ură şi cu iluzie sunt abandonate în el şi slăbesc. Cu abandonarea lor mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită. Aşa cum un om mergând repede s-ar întreba: ‘De ce merg repede? Ce-ar fi să merg agale?’ şi ar merge agale; apoi s-ar întreba: ‘De ce merg uşor? Ce-ar fi să stau în picioare?’ şi ar sta în picioare; apoi s-ar întreba: ‘De ce stau în picioare? Ce-ar fi să mă aşez?’ şi s-ar aşeza; apoi s-ar întreba: ‘De ce stau aşezat? Ce-ar fi să mă întind?’ şi s-ar întinde. Făcând astfel, el ar înlocui fiecare postură grosieră cu una mai subtilă. Tot aşa … când un bhikkhu dă atenţie liniştirii formării acestor gânduri .. mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată şi liniştită.

(v) Dacă, în timp ce dă atenţie liniştirii formării acelor gânduri, încă mai apar în el gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorinţă, cu ură şi cu iluzie, atunci, cu dinţii strânşi şi cu limba apăsată de cerul gurii, el trebuie să bată, să forţeze şi să strivească minte cu minte¹. Când, cu dinţii strânşi şi cu limba apăsată de cerul gurii, el bate, forţează şi striveşte minte cu minte, atunci orice fel de gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorinţă, cu ură şi cu iluzie sunt abandonate în el si slăbesc. Cu abandonarea lor mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată și liniștită. Aşa cum un om puternic ar putea apuca un om mai slab de cap şi umeri şi l-ar bate, l-ar forţa şi strivi, tot aşa … când, cu dinţii strânşi şi cu limba apăsată de gerul gurii, un bhikkhu bate, forţează şi striveşte minte cu minte … mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată şi concentrată.

Bhikkhuşi, când un bhikkhu dă atenţie la un semn oarecare, şi datorită acelui semn apar în el gânduri rele, nefolositoare, conectate cu dorinţă, cu ură şi cu iluzie, atunci când dă atenţie unui alt semn conectat cu ce este folositor, orice astfel de gânduri rele, nefolositoare sunt abandonate în el şi slăbesc, si cu abandonarea lor mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată şi concentrată. Când examinează pericolul în acele gânduri … Când încearcă să uite acele gânduri şi nu le dă atenţie … Când dă atenţie liniştirii formării acelor gânduri … Când, cu dinţii strânşi şi cu limba apăsată de cerul gurii, bate, forţează şi striveşte minte cu minte, orice astfel de gânduri rele, nefolositoare sunt abandonate în el … şi mintea lui devine fermă intern, tăcută, unificată, liniștită. Acest bhikkhu se numeşte aşadar, un maestru al cursului gândurilor. Va gândi orice gând va dori să gândească şi nu va gândi niciun gând pe care nu doreşte să-l gândească. A frânt tânjirea, s-a descătuşat, şi cu penetrarea completă a vanităţii a ajuns la sfârşitul suferinţei.

Aceasta este ceea ce Cel Binecuvântat a spus. Bhikkhuşii au fost mulţumiți şi încântaţi de cuvintele Celui Binecuvântat.

¹[Comentarii MN] El trebuie să strivească starea mentală nefolositoare cu o stare mentală folositoare.