Cat de scurta-i asta viata!
Intr-un secol moartea vine.
Chiar de ti-e mai lunga ata,
Batranetea te cuprinde.
Oamenii suspina dupa posesiuni,
Caci toate sunt impermanente.
Vazand adevarul printre minciuni,
Nu te atasa de cele aparente!
La moarte, persoana paraseste
Ceea ce concepe drept posesiune.
Intelegand, cel intelept priveste
Cum se schimba asta lume.
Asa cum, la trezire, nu mai stim
Ce am intalnit in vis,
La fel, obiectele ce ne apartin
Sunt uitate cand s-au stins.
Cand sunt vazuti si auziti,
Oamenii-s chemati dupa nume.
Cand prin moarte sunt sfarsiti,
Numai numele ramane.
Lacomia, egoismul, suspinul –
Cei lacomi dupa obiecte nu le parasesc.
Inteleptii, lepadand veninul
obiectelor, cu siguranta inainte pasesc.
Un calugar, traind retras,
intr-o locuinta izolata:
Linistit, el isi ia bun ramas
De la sine, cu inima-mpacata.
Inteleptul independent nu vede
Nimic ca placut sau neplacut.
In el, egoismul nu mai sede,
Precum apa de pe lotus a cazut.
Asa cum, pe frunza de lotus, apa nu sede,
Inteleptul nu se increde,
In ceea ce aude, simte sau vede,
Caci, fiind complet curatit,
Nu concepe idei despre vazut, auzit sau simtit.
In nici un alt mod nu isi doreste puritate,
Caci nici nu accepta patima, nici nu o da la o parte.
[Khuddaka Nikaya, Sutta Nipata 2.6]
********************************************
Traducator: Marian Victor Busoi
Limba sursa: traducere din Pali in limba engleza, de Thanissaro Bhikkhu.