Buddha (Siddhārta Gautama) s-a nascut in anul 623 i. Hr., in Lumbini, pe teritoriul actualului Nepal, in clanul nobililor śākya. De aceea, un alt apelativ al sau este śākyamuni (Inteleptul din clanul śākya).
Nasterea
Cu mult timp in urma, in India antica, traia un rege numit Śuddhodana, alaturi de sotia lui, Māyādevī. Intr-o noapte cu luna plina, regina a visat patru zei (deva). Ei au dus-o langa un lac, pe un pat moale. Un elefant alb, ducand o floare de lotus, a inconjurat-o de trei ori, dupa care a disparut in corpul ei. Inteleptii i-au explicat reginei ca va da nastere unui print.
Cand a venit vremea sa nasca, regina a parasit palatul impreuna cu servitorii ei, pentru a merge la casa parintilor ei, ca sa nasca. Pe drum, au trecut pe langa o gradina frumoasa, numita Gradina Lumbini. Māyādevī s-a odihnit acolo. In timp ce statea in picioare, tinandu-se de un copac, a nascut. Ea s-a intors, apoi, la palat, cu micul print.
Ceremonia numelui
Dupa cinci zile de la nastere, au fost invitati diversi intelepti la palat, pentru a oficia Ceremonia Numelui. Ei s-au uitat la semnele aflate pe corpul copilului. Sapte intelepti au ridicat doua degete si au spus ca printul va fi fie un Mare Rege, fie un Buddha (Trezit, Iluminat). Cel mai tanar dintre intelepti, Kondanna, a ridicat doar un deget si a spus ca printul va deveni un Buddha. Apoi, copilul a primit numele Siddharta, care inseamna “cel ce si-a indeplinit scopul”.
Dupa sapte zile de la nasterea lui Buddha, mama lui, Māyādevī, a murit. Prajapati Gautami, sora ei, care era si ea sotia regelui, l-a crescut pe print ca pe propriul copil.
Copilaria
Pe cand era inca un copil, Siddharta a vazut o pasare ce ducea un vierme in cioc, care isi facuse aparitia dupa ce un taran isi ara pamantul. Acest lucru l-a facut pe print sa se gandeasca la situatia nefericita a fiintelor care erau ucise de catre altele pentru hrana.
Stand sub un mar, copilul a experimentat bucuria meditatiei.
Tineretea
La varsta de saisprezece ani, Gautama s-a casatorit cu o frumoasa printesa, pe nume Yashodhara. Timp de treisprezece ani, a trait impreuna cu sotia sa o viata inconjurata de lux, in palatul tatalui sau, care incerca sa il protejeze de toate lucrurile neplacute ale vietii, de frica profetiei facute de intelepti la nasterea lui.
Intr-o zi, insa, printul si-a dorit sa vada cum este viata in afara palatului. Cand regele a aflat, a ordonat ca toate casele sa fie decorate, drumurile parfumate, oamenii sa fie imbracati frumos si cersetorii, oamenii batrani si cei bolnavi sa stea ascunsi cat timp printul este in afara palatului.
Cele patru imagini
In prima sa plimbare in afara palatului, desi regele ordonase ca toate lucrurile neplacute sa fie ascunse, Siddharta a vazut un om batran. A aflat de la insotitorul sau ca toti oamenii imbatranesc.
In a doua iesire, printul a vazut un om bolnav. A aflat ca oricine poate sa se imbolnaveasca in orice moment.
In a treia iesire, el a vazut un om mort. A aflat ca toata lumea moare intr-o zi.
In ultima sa plimbare, Gautama a vazut un calugar fericit si linistit. S-a hotarat sa-si paraseasca palatul, ca sa ajute oamenii sa gaseasca pacea si fericirea.
Abandonarea palatului
La miezul noptii, Siddharta a parasit palatul, pe calul sau alb, Kanthaka, impreuna cu insotitorul sau loial, Chana. Renunta la toata viata lui de pana atunci, ca sa inteleaga batranetea, boala si moartea. A oprit langa malul unui rau, si-a dat jos toate bijuteriile si hainele regale si i le-a oferit servitorului sau, pentru a le inapoia regelui. Apoi si-a taiat parul lung cu sabia, s-a imbracat cu haine de calugar, a luat un bol de cersit si i-a spus lui Chana sa se intoarca inapoi cu Kanthaka la palat.
In cautarea unui maestru
Siddharta calatorea de-a lungul Gangelui, cautand maestri spirituali. Alara Kalama si Uddaka Ramaputta erau considerati, la vremea aceea, cei mai buni maestri, asa ca Siddharta s-a dus sa studieze impreuna cu ei.
Prima data a studiat cu Uddaka Ramaputta, apoi cu Alara Kalama. A invatat in scurt timp tot ceea ce avea de invatat de la ei, dar nu a gasit in aceste invataturi o cale de eliminare a suferintei. Si-a spus ca trebuie sa gaseasca singur adevarul.
Sase ani de asceza
Impreuna cu cinci prieteni, Gautama a mers intr-o padure, aproape de satul Uruvela. Acolo, mai multi asceti traiau in saracie cumplita, facand diverse penitente. Acestia credeau ca prin supunerea corpului la dureri fizice, se vor purifica si vor putea ajunge sa cunoasca adevarul. Unii dormeau pe un pat din cuie, altii stateau in cap etc. Toti mancau atat de putin, incat erau doar piele si os.
Siddharta a gasit un loc linistit langa rau si a inceput sa practice cele mai severe austeritati. Dormea pe un pat din ghimpi. Manca doar un graunte de grau si o samanta de susan pe zi.
Uneori, nu manca nimic toata ziua. Trupul a slabit, pana ce mai era doar un strat subtire de carne ce-i acoperea oasele. Pasarile isi faceau cuib in parul lui si corpul lui uscat ii era acoperit de straturi de praf. Siddharta statea nemiscat, fara sa inlature nici macar insectele.
Cantecul lautei
Intr-o zi, un grup de fete, in drum spre casa, treceau pe langa Siddharta, care era in meditatie. Ele cantau la laute. Gautama s-a gandit: “Atunci cand corzile lautei sunt prea destinse, sunetul e prea slab. Cand corzile sunt prea intinse, se vor rupe. Cand corzile nu sunt nici prea destinse, nici prea intinse, muzica este frumoasa. Corzile mele sunt prea intinse. Nu pot gasi Calea catre Adevar traind o viata in lux, dar nici cu un trup asa slabit”.
Astfel, a decis sa renunte la austeritati. Putin dupa aceea, in timp ce se spala in rau, din cauza ca era atat de slabit, Siddharta a lesinat si a cazut. Sujata, o tanara fata care locuia langa rau, l-a vazut si i-a adus un bol cu orez si lapte. Dupa ce a mancat, s-a simtit mai intremat si si-a continuat meditatia.
Cand cei cinci prieteni l-au vazut mancand, au fost dezgustati, gandindu-se ca a renuntat, asa ca l-au parasit.
Trezirea
Siddharta si-a amintit cum medita sub mar, atunci cand era copil si s-a hotarat sa mediteze astfel, mancand zilnic.
Cautand inca sensul vietii, s-a dus catre Bodhgaya. Langa o padure, s-a asezat sub un mare smochin. In sinea lui, s-a gandit: “Chiar de carnea si sangele meu se vor usca, lasand doar pielea si oasele, nu voi parasi acest loc pana nu voi gasi o cale de a opri suferinta. A stat acolo timp de 49 de zile. Māra (“ucigasul”; “obstacolul”), cel rau, a incercat sa-l abata de la telul sau, de exemplu prin viziuni ale frumoaselor lui fiice, sau incercand sa-l sperie in diverse feluri. Buddha nu s-a lasat inselat si a reusit sa vada lucrurile asa cum sunt. A realizat care era cauza suferintei: setea, dorinta.
Intr-o noapte cu luna plina, in luna mai, Siddharta a intrat intr-o meditatie profunda. Privind Luceafarul in est, pe cer, s-a trezit la adevar si a devenit un Buddha. Avea 35 de ani.
Din acel moment, copacul sub care a stat a fost numit copacul Bodhi (copacul Trezirii).