Astfel am auzit: odată, Fericitul stătea lângă Sāvatthi, în Pădurea lui Jeta, în Crângul lui Anāthapiṇḍika. Cu acea ocazie, când o mulțime de călugări s-au întors după masă de la pomană [și] s-au strâns și s-au așezat împreună în sala de adunări, a apărut acest dialog [între ei]:
“Venerabililor, care dintre acești doi regi are avere mai mare, proprietăți mai mari, comori mai mari, cuceriri mai mari, armată mai mare, putere mai mare, abilități mai mari sau faimă mai mare: Regele Seniya Bimbisāra al Māgadhei sau Regele Pasenadi al Kosalei?”
Atunci, acest dialog dintre acei călugări a fost întrerupt.
*
Iar acum, Fericitul s-a ridicat din izolare la vremea serii [și] s-a apropiat de sala de adunări. După ce s-a apropiat, s-a așezat la locul convenit. Iar după ce s-a așezat, Fericitul s-a adresat călugărilor: “Călugări, în ce discuție [erați] acum cei strânși și așezați aici împreună, și care [este] dialogul [pe care l-am] întrerupt?”
“Aici, domnule, când noi ne-am întors după masă de la pomană [și] ne-am strâns [și] ne-am așezat împreună în sala de adunări, a apărut acest dialog [între noi]: “Venerabililor, care dintre acești doi regi are avere mai mare, proprietăți mai mari, comori mai mari, cuceriri mai mari, armată mai mare, putere mai mare, abilități mai mari sau faimă mai mare: Regele Seniya Bimbisāra al Māgadhei sau Regele Pasenadi al Kosalei?” Acesta [este], domnule, dialogul întrerupt de noi. Apoi, a sosit Fericitul”.
“Călugări, acest [lucru] nu este pe potriva voastră, fii de viță nobilă, care din credință ați plecat de-acasă întru [viața] fără adăpost, să puteți voi purta o asemenea discuție! Călugări, când vă strângeți voi împreună, două [lucruri] trebuie să faceți: discuție despre principii sau tăcere nobilă!”
*
Acum, Fericitul, știind acest lucru, a exclamat, în acel moment, această vorbă de duh:
“Plăcerea senzorială care [există] în lume și acea plăcere care [este] divină – acestea nu valorează a șaisprezecea parte din plăcerea sfârșitului setei!”
********************************************
Limba sursa: Pāli
Traducator: Marian Victor Busoi
[original: evaṁ me sutaṁ ekaṁ samayaṁ bhagavā sāvatthiyaṁ viharati jetavane anāthapiṇḍikassa ārāme | tena kho pana samayena sambahulānaṁ bhikkhūnaṁ pacchābhattaṁ piṇḍapātapaṭikkantānaṁ upaṭṭhānasālāyaṁ sannisinnānaṁ sannipatitānaṁ ayamantarākathā udapādi “ko nu kho, āvuso, imesaṁ dvinnaṁ rājūnaṁ mahaddhanataro vā mahābhogataro vā mahākosataro vā mahāvijitataro vā mahāvāhanataro vā mahabbalataro vā mahiddhikataro vā mahānubhāvataro vā rājā vā māgadho seniyo bimbisāro, rājā vā pasenadi kosalo”ti | ayañcarahi tesaṁ bhikkhūnaṁ antarākathā hoti vippakatā | atha kho bhagavā sāyanhasamayaṁ paṭisallānā vuṭṭhito yenupaṭṭhānasālā tenupasaṅkami | upasaṅkamitvā paññatte āsane nisīdi | nisajja kho bhagavā bhikkhū āmantesi “kāya nuttha, bhikkhave, etarahi kathāya sannisinnā sannipatitā, kā ca pana vo antarākathā vippakatā”ti | “idha, bhante, amhākaṁ pacchābhattaṁ piṇḍapātapaṭikkantānaṁ upaṭṭhānasālāyaṁ sannisinnānaṁ sannipatitānaṁ ayamantarākathā udapādi ‘ko nu kho, āvuso, imesaṁ dvinnaṁ rājūnaṁ mahaddhanataro vā mahābhogataro vā mahākosataro vā mahāvijitataro vā mahāvāhanataro vā mahabbalataro vā mahiddhikataro vā mahānubhāvataro vā rājā vā māgadho seniyo bimbisāro, rājā vā pasenadi kosalo’ti | ayaṁ kho no, bhante, antarākathā vippakatā, atha bhagavā anuppatto”ti | “na khvetaṁ, bhikkhave, tumhākaṁ patirūpaṁ kulaputtānaṁ saddhā agārasmā anagāriyaṁ pabbajitānaṁ yaṁ tumhe evarūpiṁ kathaṁ katheyyātha | sannipatitānaṁ vo, bhikkhave, dvayaṁ karaṇīyaṁ– dhammī vā kathā ariyo vā tuṇhībhāvo”ti | atha kho bhagavā etamatthaṁ viditvā tāyaṁ velāyaṁ imaṁ udānaṁ udānesi | “yañca kāmasukhaṁ loke yañcidaṁ diviyaṁ sukhaṁ taṇhakkhayasukhassete kalaṁ nāgghanti soḷasin”ti]