Am auzit ca odata, Binecuvantatul statea langa Rajagaha, pe Muntele Grddharaj (Varful Vulturului), in pestera Sukarakhata. Atunci, ratacitorul Dighanaka (Unghii-Lungi) a mers la Binecuvantat si, sosind, i-a adresat urarile de respect. Dupa schimbul de urari, s-a asezat intr-o parte. Stand astfel, s-a adresat Binecuvantatului,
Dighanakha: “Invatatorule Gautama, eu sunt de parere ca totul este dureros”.
Buddha: “Dar acest punct de vedere al tau, Aggivessana (clanul din care facea parte brahmanul Dighanaka), ca totul este dureros — chiar si acesta este dureros?’”
Dighanaka: “Chiar daca acest punct de vedere ar fi placut, invatatorule Gautama, ar fi acelasi lucru”.
Buddha: “Pai, Aggivessana, sunt mai mult decat destui in lume care spun ca este acelasi lucru, dar nici nu abandoneaza punctul lor de vedere si se ataseaza de un altul. Mult mai putini sunt in lume cei care spun ca este acelasi lucru, dar abandoneaza punctul de vedere fara sa se ataseze de un altul.
Sunt unii brahmani si contemplativi care sunt de parere ca totul este placut. Altii sunt de parere ca totul este dureros. In sfarsit, altii cred ca unele lucruri sunt dureroase, iar altele placute.
Cu privire la acei brahmani si contemplativi care sunt de parere ca totul este placut, acea parere a lor este apropiata de impatimire, inlantuire, desfatare, apucare, atasament. Cu privire la cei care sunt de parere ca totul este dureros, acel punct de vedere este apropiat de despatimire, eliberare, non-desfatare, non-apucare, detasare”.
Cand s-a spus aceasta, ratacitorul Dighanaka i-a spus Binecuvantatului,
Dighanaka: “Invatatorul Gautama este de acord cu punctul meu de vedere. Invatatorul Gautama recomanda punctul meu de vedere!”
Buddha: “Cu privire la brahmanii si contemplativii care sunt de parere ca anumite lucruri sunt placute, iar altele dureroase, ceea ce este placut pentru ei ii apropie de impatimire, inlantuire, desfatare, apucare si atasament, iar ceea ce este neplacut ii apropie de despatimire, eliberare, non-desfatare, non-apucare si detasare.
Cu privire la brahmanii si contemplativii care sunt de parere ca totul este placut, un intelept printre ei ar considera ca daca s-ar atasa si ar insista ferm pe acest punct de vedere ca totul este placut si ar spune ca doar asta e adevarat si orice altceva este fals, ar fi in dezacord cu doi — cu brahmanul sau contemplativul care este de parere ca totul este dureros si cu cel care este de parere ca anumite lucruri sunt placute, iar altele dureroase. Acolo unde exista dezacord, exista dispute. Unde exista dispute, exista certuri. Unde exista certuri, exista tulburari. Unde exista tulburari, exista frustrare. Vazand ca aceasta duce la dezacord, disputa, cearta, tulburare si frustrare, el ar abandona acel punct de vedere, fara sa se ataseze de un altul. Astfel se produce abandonarea acestor puncte de vedere.
Cu privire la brahmanii si contemplativii care sunt de parere ca totul este dureros, un intelept printre ei ar considera ca daca s-ar atasa si ar insista ferm pe acest punct de vedere ca totul este dureros si ar spune ca doar asta e adevarat si orice altceva este fals, ar fi in dezacord cu doi — cu brahmanul sau contemplativul care este de parere ca totul este placut si cu cel care este de parere ca anumite lucruri sunt dureroase, iar altele placute. Acolo unde exista dezacord, exista dispute. Unde exista dispute, exista certuri. Unde exista certuri, exista tulburari. Unde exista tulburari, exista frustrare. Vazand ca aceasta duce la dezacord, disputa, cearta, tulburare si frustrare, el ar abandona acel punct de vedere, fara sa se ataseze de un altul. Astfel se produce abandonarea acestor puncte de vedere.
Cu privire la brahmanii si contemplativii care sunt de parere ca anumite lucruri sunt placute, iar altele dureroase, un intelept printre ei ar considera ca daca s-ar atasa si ar insista ferm pe acest punct de vedere ca anumite lucruri sunt placute, iar altele dureroase si ar spune ca doar asta e adevarat si orice altceva este fals, ar fi in dezacord cu doi — cu brahmanul sau contemplativul care este de parere ca totul este dureros si cu cel care este de parere ca totul este placut. Acolo unde exista dezacord, exista dispute. Unde exista dispute, exista certuri. Unde exista certuri, exista tulburari. Unde exista tulburari, exista frustrare. Vazand ca aceasta duce la dezacord, disputa, cearta, tulburare si frustrare, el ar abandona acel punct de vedere, fara sa se ataseze de un altul. Astfel se produce abandonarea acestor puncte de vedere.
Aggivessana, acest trup — inzestrat cu forma, compus din cele patru elemente, nascut dintr-o mama si un tata, hranit cu orez si terci, supus schimbarii, batranetii, mortii si descompunerii — ar trebui vazut ca schimbator, dureros, o boala, un cancer, o sageata, o descompunere, un vid, non-sine. Intr-un om care ar vedea trupul astfel, orice dorinta trupeasca, orice atractie pentru trup ar fi parasita.
Exista trei feluri de senzatii: placute, dureroase si neutre. Atunci cand cineva are o senzatie placuta, el nu simte nimic dureros sau neutru. El are doar acea senzatie placuta. Cand are o senzatie dureroasa, nu simte nimic placut sau neutru, ci are doar acea senzatie dureroasa. Cand are o senzatie neutra, el nu simte nimic placut sau dureros, ci are doar acea senzatie neutra.
Senzatia placuta este impermanenta, produsa, conditionata, supusa sfarsitului, disparitiei, pierderii intensitatii, incetarii. La fel sunt si senzatiile dureroase sau neutre.
Realizand acest lucru, discipolul instruit al celor nobili ajunge sa fie dezamagit de senzatii. Dezamagit fiind, devine detasat. Prin detasare, este eliberat. Odata cu eliberarea, apare cunoasterea faptului ca este eliberat. El discerne faptul ca nasterea s-a incheiat, viata sfanta s-a implinit, sarcina a fost indeplinita si ca nu mai este nimic de facut in aceasta lume. Un calugar a carui minte este eliberata astfel, nu ia partea nimanui si nu intra in dispute cu nimeni. El formuleaza ideile folosind cuvinte comune, dar fara sa se ataseze de ele”.
La acea vreme, venerabilul Sariputta statea in spatele Binecuvantatului, facandu-i vant. I-a venit gandul, “Intr-adevar, se pare ca Binecuvantatul ne vorbeste despre abandonarea tuturor acestor calitati mentale, prin cunoastere directa“. In timp ce venerabilul Sariputta avea aceste ganduri, mintea sa a devenit eliberata de agitatie, prin detasare. In Unghii-Lungi, ratacitorul, a aparut ochiul nepatat al Dhammei: “Tot ceea ce este supus producerii este, de asemenea, supus distrugerii“.
Apoi, Dighanaka, ratacitorul, vazand Dhamma, dobandind Dhamma, cunoscand Dhamma, trecand dincolo de indoiala, scapand de confuzii, dobandind neinfricarea, devenind independent fata de ceilalti cu privire la invataturile maestrului — i-a spus Binecuvantatului: “Minunat, Invatatorule Gautama! Minunat! Ca si cum cineva ar intoarce ceea ce a fost rasturnat, ar revela ceea ce a fost ascuns, ar arata calea celui ce s-a ratacit sau ar aduce cu sine o lampa pentru ca cei inzestrati cu ochi sa vada in intuneric, in acelasi fel, Invatatorul Gautama — prin multe tipuri de argumente — a facut Doctrina clara. Ma refugiez in Invatatorul Gautama, in Doctrina si in Comunitatea de calugari! Fie ca Invatatorul Gautama sa isi aminteasca de mine ca discipol laic care si-a gasit refugiul in el, incepand cu aceasta zi, pe viata”.
********************************************
Traducator: Marian Victor Busoi
Limba sursa: Engleza,
dupa “Dighanaka Sutta: To LongNails” (MN 74), tradusa din Pali de Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight, 13 Iulie 2012, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/mn/mn.074.than.html. Traducere accesata la data de 22 Octombrie 2012.