Astfel am auzit: odata, Fericitul statea in Rājagaha, in Padurea de Bambusi, la Locul unde se hranesc veveritele. Si, cu acea ocazie, Venerabilul Mahākassapa statea in Pestera Smochinului, bolnav, suferind, extrem de secatuit.
Si, atunci, dupa aceea, Venerabilul Mahākassapa si-a revenit din acea boala. Iar apoi, revenit din acea boala, Venerabilului Mahākassapa i-a aparut [in minte] acest [gand]:
“Ce-ar fi sa intru eu in Rājagaha dupa pomana?“
Si, in acel timp, un numar de cinci sute de zeitati se preocupau cu staruinta de procurarea pomenilor pentru Venerabilul Mahākassapa. Dar acum, Venerabilul Mahākassapa, indepartand acele cinci sute de zeitati [si] imbracandu-se si luandu-si roba si bolul de cersit la vremea diminetii, a intrat in Rājagaha dupa pomana, pe drumurile celor lipsiti de adapost, pe drumurile celor nenorociti, pe drumurile mestesugarilor.
Iar Fericitul l-a vazut pe Venerabilul Mahākassapa umbland dupa pomana in Rājagaha, pe drumurile celor lipsiti de adapost, pe drumurile nenorocitilor, pe drumurile mestesugarilor.
Atunci, Fericitul, cunoscand aceasta semnificatie, a destainuit, cu acea ocazie, aceasta vorba inspirata:
“[Cel ce] se auto-sustine, nestiut, infranat, ferm stabilit in esenta [lucrurilor], cu revarsarile oprite si viciile eliminate – pe acela il numesc eu brahman!“
********************************************
Limba sursa: Pāli
Traducator: Marian Victor Busoi
[original: evaṃ me sutaṃ ekaṃ samayaṃ bhagavā rājagahe viharati veḻuvane kalandakanivāpe | tena kho pana samayena āyasmā mahākassapo pippaliguhāyaṃ viharati ābādhiko dukkhito bāḻhagilāno | atha kho āyasmā mahākassapo aparena samayena tamhā ābādhā vuṭṭhāsi | atha kho āyasmato mahākassapassa tamhā ābādhā vuṭṭhitassa etadahosi yaṃnūn’āhaṃ rājagahaṃ piṇḍāya paviseyyan’ti | tena kho pana samayena pañcamattāni devatāsatāni ussukaṃ āpannāni honti āyasmato mahākassapassa piṇḍapātapaṭilābhāya | atha kho āyasmā mahākassapo tāni pañcamattāni devatāsatāni paṭikkhipitvā pubbaṇhasamayaṃ nivāsetvā pattacīvaramādāya rājagahaṃ piṇḍāya pāvisi yena daliddavisikhā kapaṇavisikhā pesakāravisikhā | addasā kho bhagavā āyasmantaṃ mahākassapam rājagahe piṇḍāya carantaṃ yena daliddavisikhā kapaṇavisikhā pesakāravisikhā | atha kho bhagavā etamatthaṃ viditvā tāyaṃ velāyaṃ imaṃ udānaṃ udānesi | anaññaposimaññātaṃ dantaṃ sāre patiṭṭhitaṃ khīṇāsavaṃ vandadosaṃ tam ahaṃ brūmi brāhmaṇan’ti ॥ ]